tulburaredealimentatieanorexiebulimiehiperfagieTulburările de alimentație descriu comportamente restrictive și/sau abuzive care afectează deopotrivă femeile și bărbații.

Relația cu mâncarea se poate schimba în sensul preferințelor alimentare, uneori mâncând mai sănătos, iar alteori nu, sau mâncând mai mult ori pierzând apetitul. Fluctuațiile sunt firești, însă atât timp cât nu se trece în extreme.

Manualul de diagnostic și statistică a Tulburărilor mentale (DSM) al Asociației Americane de Psihiatrie descrie următoarele tipuri de tulburări alimentare:

  •       Anorexia nervoasă
  •       Bulimia nervoasă
  •       Hiperfagia
  •       Alte tulburări alimentare

Tulburările alimentare nu sunt doar despre mâncare, ele au de cele mai multe ori legatură cu lucrurile dificile din viață, iar concentrarea pe mâncare ascunde problema reală.

poza7 copilerouCu toate că nu reprezintă un concept per se, sintagma ”copil erou” este folosită deseori pentru a face referire la rolul preluat de un copil în familiile în care relația părinților este fragilă sau echilibrul intra-familial este perturbat de conflicte, infidelitate, violență domestică, doliu, abandon, boli mintale sau diverse dependențe. Cuvântul ”erou” vine să exprime dorința și chiar instinctul neconștientizat al copilului aflat în situațiile de acest gen de a-și ajuta părinții, familia, de a reda prin forțe proprii echilibrul intra-relațional, chiar dacă asta implică de multe ori neglijarea propriilor nevoi, maturizarea forțată și iluzia independenței, afectarea sănătății sale emoționale și a stimei de sine. Cu cât această ”misiune”, autoasumată de copil,,este dusă mai mult timp, cu atât consecințele pe termen lung, atât asupra acestuia, cât și asupra părinților, tind să fie mai intense, mai nocive.
Rolul ”copilului erou” devine un fenomen pe care îl întâlnim frecvent în familiile în care un părinte sau ambii părinți se confruntă cu o problemă de dependență. Copiii se bazează pe părinți pentru îndeplinirea nevoilor sale emoționale, depind de aceștia pentru a se dezvolta armonios, a-și forma o imagine de sine sănătoasă și a dezvolta sentimentul încrederii în sine și în ceilalți. În momentul în care un părinte are o problemă de dependență și la nivelul relației dintre părinți apare un dezechilibru, copiii sunt vulnerabili de a se deturna, de cele mai multe ori fără a li se cere acest lucru direct și explicit, de la dezvoltarea lor firească. Devin vulnerabili în a prelua rolul părintelui absent, de a deveni ”aliat” al uneia dintre tabere sau egalul unuia dintre părinți, confident și susținător emoțional, protector al adultului, explică psihoterapeutul Alina Ciupercovici, managerul Clinicii ALIAT Suceava, una dintre cele mai inovatoare clinici de terapie a dependențelor din Estul Europei.

jocuri de norocDintr-o primă perspectivă, jocurile de noroc sau așa-zisul gambling, fie că vorbim despre poker, black jack, ruleta, pariuri sportive, la casino sau online, pot fi privite ca o formă acceptată social de divertisment sau de a face ceva incitant, de ”a-ți încerca norocul”.

Cu toate acestea, riscul ca practicarea excesivă, abuzivă a jocurilor de noroc să determine pierderea controlului asupra acestui comportament, cu numeroase consecințe negative în toate domeniile vieții, este unul ridicat, care trebuie luat în considerare.

Când jocul de noroc devine patologic și o problemă de dependență?

Dependența de jocuri de noroc este o tulburare legată de controlul impulsurilor. O persoană cu dependență de jocuri de noroc nu poate rezista impulsului de a juca, chiar dacă după un timp devine conștientă de consecințele negative asupra sa, a familiei, asupra serviciului, bunăstării sale generale etc.