tulburaredealimentatieanorexiebulimiehiperfagieTulburările de alimentație descriu comportamente restrictive și/sau abuzive care afectează deopotrivă femeile și bărbații.

Relația cu mâncarea se poate schimba în sensul preferințelor alimentare, uneori mâncând mai sănătos, iar alteori nu, sau mâncând mai mult ori pierzând apetitul. Fluctuațiile sunt firești, însă atât timp cât nu se trece în extreme.

Manualul de diagnostic și statistică a Tulburărilor mentale (DSM) al Asociației Americane de Psihiatrie descrie următoarele tipuri de tulburări alimentare:

  •       Anorexia nervoasă
  •       Bulimia nervoasă
  •       Hiperfagia
  •       Alte tulburări alimentare

Tulburările alimentare nu sunt doar despre mâncare, ele au de cele mai multe ori legatură cu lucrurile dificile din viață, iar concentrarea pe mâncare ascunde problema reală.

 

Anorexia nervoasă

Cei afectați de anorexia nervoasă sunt preocupați permanent de menținerea unei greutăți corporale mici, inadecvate, prezentând o deformare a imaginii propriului corp cu teama persistentă de îngrășare. Totodată, își raționalizează porțiile de mâncare, fac exerciții fizice în mod compulsiv, sunt predispuși la consumul de amfetamine și pastile care scad apetitul, își provoacă vărsături, iau laxative și diuretice.

La nivel somatic, malnutriţia din anorexia nervoasă poate determina o multitudine de simptome care indică afectare endocrină, cardiovasculară, gastrointestinală, dermatologică, afectări în sfera ORL, ale aparatului locomotor, afectare hematologică si cerebrală.      

La nivel psihologic, persoanele care suferă de anorexie nervoasă pot avea tendințe obsesiv-compulsive, un nivel scăzut al stimei de sine, pot simți frică neconștientizată de maturizare sau pot fi depresivi.

Bolnavul de anorexie nervoasă nu e lipsit de poftă de mâncare, ci mănâncă intenţionat foarte puţin, iar malnutriţia severă cauzată de restricţia alimentară poate determina tulburări psihice şi cognitive importante, precum tulburări de dispozitie, iritabilitate, disforie, tendința la izolare socială, tulburări de concentrare şi memorie.

Tratamentul anorexiei nervoase vizează în primul rând creșterea în greutate și îmbunătățirea stării emoționale. Deși majoritatea cazurilor pot fi tratate în regim ambulatoriu prin colaborarea medicilor psihiatri, psihologilor și nutriționiștilor, există și cazuri ce necesită internare de urgență. Este recomandat ca procesul de recuperare psihoterapeutic să fie efectuat de către profesioniști familiarizați cu problemele specifice persoanelor cu anorexie nervoasă. Studiile efectuate susţin eficienţa terapiei cognitiv-comportamentale, terapiei de familie, terapiei de susţinere şi consilierii centrate pe nutriţie.

Anorexia este considerată o tulburare cu rată inaltă de mortalitate (circa 10%), iar riscul de suicid la bolnavii de anorexie nervoasă este mai mare decât în populația generală. Prin urmare, depistarea și tratamentul precoce au o importanță majoră în evoluția bolii. În acest sens, de primă importanță este și atenția celor din jur, care pot semnala din timp aspecte îngrijorătoare și astfel preveni instalarea și agravarea bolii.

Bulimia nervoasă

Bulimia nervoasă este caracterizată de un consum alimentar excesiv, urmat de pierderea controlului asupra cantității de mâncare îngurgitate. În timp, în urma agravării problemei, persoanele care suferă de bulimie nervoasă pot ajunge la adoptarea unor comportamente de eliminare a caloriilor folosind laxativele, diureticele, pastilele care provoacă vărsături, vomitarea indusă, medicamente care scad apetitul, exerciții fizice excesive.

Cu excepția cazurilor de dereglări metabolice (diabet, dereglare hormonală) și a unor leziuni nervoase, principalele cauze ale bulimiei sunt de ordin psihologic. Comportamentul bulimic poate fi declanșat de stres și tulburări depresive, prin mâncat persoană încercând să își liniștească angoasa. Pierderea controlului asupra alimentației poate corespunde pierderii controlului emoțional, totodată cu un nivel scăzut al stimei de sine și cu tendințe obsesiv-compulsive.

Tratamentul bulimiei nervoase vizează colaborarea psihoterapiei și consilierii nutriționale pentru echilibrarea psihică și fizică a persoanei suferinde.

Hiperfagia

Hiperfagia sau mâncatul compulsiv este o afecțiune definită de îngurgitarea de alimente cu rapiditate până la apariția senzației de prea plin chiar și atunci când persoanei nu îi este foame, de consumarea de alimente pe ascuns, totodată cu apariția dezgustului față de sine, depresiei și a unui sentiment de vină excesivă datorat supraalimentației.

Hiperfagia poate fi cauzată de afecțiuni ale hipotalamusului, afecțiuni genetice, hipertiroidism, hipoglicemie, de unele medicamente și afectiuni psihice (tulburare anxioasă, tulburare obsesiv-compulsivă).

Tratamentul hiperfagiei presupune aceeași abordare interdisciplinară ca și în cazul anorexiei și bulimiei (medici, psihologi, nutriționiști).

Alte tulburări alimentare

Alte tulburări de alimentație pot afecta viața de zi cu zi însă nu pot fi încadrate în una din tulburările menționate mai sus. Prin urmare, orice tulburare legată de comportamentul alimentar este recomandat să fie explorată atât din punct de vedere fizic cât și psihic.

Tulburările de alimentație sunt influențate de imaginea pe care persoana o are despre propriul corp și se mențin atât timp cât aceasta încearcă să atingă greutatea și forma fizică dorită, standarde deseori nerealiste.

Tulburările alimentare și dependența

Tulburările alimentare, de multe ori, merg mână în mână cu dependența de droguri și alcool. Concluziile unei cercetări efectuate în S.U.A arată că între 30% și 50% dintre persoanele care suferă de bulimie și 12%-18% dintre cei anorectici sunt dependenți de alcool sau droguri ilegale, față de 9% din populația generală. De asemenea, 35% din persoanele dependente de alcool și droguri suferă de tulburări alimentare, comparativ cu un procent de 3% din populația generală.

Caracteristici comune tulburărilor alimentare și dependenței de substanțe:

  •       sunt boli cronice;
  •       sunt caracterizate de negare, ascunderea consumului, comportament obsesiv-compulsiv și preocuparea pentru procurarea și consumarea substanței (drog sau mâncare);
  •       ambele induc schimbări de dispoziție și posibila instalare a afecțiunilor fizice și psihice grave;
  •       persoanele suferinde continuă comportamentul de consum chiar și când apar consecințe negative asupra sănătății;
  •       pot pune viața în pericol;
  •       persoanele afectate pot trece de la o tulburare la alta.

Atât dependența de substanțe cât și tulburările alimentare sunt boli pe termen lung ce necesită tratament intensiv și atenție deosebită.

Tratamentul are ca scop reechilibrarea fizică și psihică, prevenirea recăderilor, creșterea nivelului de acceptare a propriei imagini, creșterea stimei de sine concomitent cu scăderea treptată a comportamentelor obsesiv-compulsive și învățarea unor noi modalități eficiente de a face față provocărilor zilnice.