comunicareStilul de viață contemporan, într-o veșnică mișcare, cu muncă până la ore târzii sau departe de familie ne îndepărtează tot mai mult de cei dragi. Cuplurile din ziua de azi își împart timpul între sarcinile de serviciu și viața de familie și aleg de multe ori să își petreacă puținul timp liber rămas în activități departe de casă sau în fața calculatorului, uitând de comunicarea față în față, care stă la baza unei relații sănătoase. Chiar dacă munca și viața de zi cu zi nu ar trebui să fie, în mod normal în competiție, faptul că tot mai mulți tineri aleg cariere care necesită timp și dedicație face ca timpul alocat celor dragi să fie din ce în ce mai puțin. De aceea, spun psihlogii, trebuie să nu uităm că timpul calitativ este mai important decât cel cantitativ și că momentele reale de conectare sunt mult mai prețioase decât timpul petrecut doar fizic împreună.

Familiile secolului 21 trăiesc sub semnul vitezei, un factor de stres care se adaugă celor care crează în mod tradițional probleme într-o familie: diferența de opinii despre gestionarea cheltuielilor, despre creșterea copiilor, despre petrecerea timpului liber, despre împărțirea treburilor în casa sau atitudinea față de alte persoane din familie sau chiar despre lucruri mărunte.

tulburareTulburarea de personalitate borderline este caracterizată de modificări ale dispoziţiei. Tulburarea implică în mod tipic nivele neobişnuite de instabilitate dispoziţională, gândire „în alb şi negru”; relaţii interpersonale, imagine de sine, identitate şi comportament haotice şi instabile, precum şi o tulburare a sensului sinelui.

Aceste tulburări pot avea un impact negativ de durată asupra multor aspecte ale vieţii psihosociale, incluzând dificultăţi în menţinerea relaţiilor la serviciu, acasă şi la nivel social. De multe ori apare ideaţia suicidară, încercări de suicid, mai ales în lipsa ingrijirii adecvate.

sad little girlModul în care ne-au iubit părinții în copilărie, în special modul în care am primit iubire și afecțiune din partea mamei, creează premisele unei vieți afective personale și a unei viitoare relații de cuplu reușite sau nereușite, fericite sau nefericite. Dacă, în copilăria noastră, părinții ne-au oferit într-o măsură echilibrată iubire și afecțiune, adică nici prea mult, nici prea puțin, iar noi am perceput că suntem iubiți, se creează fundamentele iubirii de sine și, ulterior, vom fi capabili să stabilim relații armonioase și de iubire cu ceilalți, să îi iubim și să acceptăm iubirea lor. Însă, dacă în copilăria noastră nu am beneficiat din partea părinților, în special a mamei, de iubire și afecțiune într-un mod echilibrat, acest lucru va duce la ne-iubirea de sine și la incapacitatea de a accepta iubirea celorlalți, iar viața noastră afectivă și relațiile de cuplu vor fi compromise.