sindromul stockholmSindrom Stockholm este denumirea utilizată pentru a cuprinde totalitatea simptomelor psihologice paradoxale pe care le manifestă o persoană aflată în captivitate, într-o relație abuzivă sau într-o situație cu potențial vătămător, și care se dezvoltă în momentul în care persoana captivă ajunge să se atașeze emoțional de cel care o privează de libertate. 

Istoria sindromului Stockholm

Denumirea sindromului își are originea în cazul unui jaf armat care a avut loc într-o bancă din orașul Stockholm la 23 august 1973. Doi infractori au ținut patru ostatici, trei femei și un bărbat, pe o perioadă de șase zile. Ostaticii au fost încuiați în seiful băncii și au fost torturați psihic, fiind amenințați constant cu moartea. După ce au fost eliberați cu ajutorul poliției, care a spart acoperișul seifului și a inițiat un atac cu gaze, cei patru au manifestat o serie de simptome psihologice foarte neobișnuite pentru contextul dat, demonstrând un atașament emoțional paradoxal față de răpitori

riverAm rezistat tentației de a căuta în vreo carte definiția terapiei(pentru că, nu-i așa, suntem învățați să ne argumentăm poziția cu o anumită teorie, cu ceea ce alții, mai renumiți cred și, în schimb, am reflectat la convingerile mele și la practica mea, conturând  descrierea psihoterapiei.

Psihoterapia este un proces colaborativ în care doi sau mai mulți experți, dar în domenii diferite, caută căi de a ieși din impasuri. Eu, psihoterapeutul, sunt expertul în teorie, în cum funcționează oamenii, relațiile, familiile, sistemele. El, clientul, care poate fi un individ, un cuplu, familie sau grup, este expertul în practică: el știe cum funcționează viața lui, ce a funcționat și ce nu a funcționat până acum, cum a ajuns în punctul acesta de impas, care sunt dorințele sale, realizările, ce este dispus să facă și care sunt limitele sale. Eu îi recunosc expertiza. Eu am încredere că el are resurse, capacități și posibilități de a rezolva situația, uneori chiar mai mult decât are el însuși.Uneori, abilitățile lui nu se potrivesc situației( ca și cum un horticultor ar trebui să

personalitatea dependentaMesajul meu pentru familiile din România care trec printr-o problemă legată de dependență ar fi să nu se lase copleșite de furie și de resentimente, să își păstreze speranța pentru că există soluții chiar și la această problemă, care uneori pare de nerezolvat”

Terapia mixtă rezidențială este o inovație ”pe val” în terapia adicțiilor, cu o eficiență dovedită și, în plus, e foarte democrată: se adresează tuturor persoanelor care au probleme de dependență și co-dependență, indiferent de vârstă, studii, etnie sau apartenența religioasă. Este necesar doar să îți dorești să schimbi ceva în viața ta, să te surprinzi zi după zi cum te regăsești pe tine însuți așa cum erai în perioada anterioară instalării adicției, susțin specialiștii.

Terapia mixtă, pe care Clinica ALIAT Suceava o implementează cu rezultate deosebit de bune de peste un an de zile, este un pas absolut necesar dintr-un program complex de recuperare în care intră un pacient dependent împreună cu familia acestuia. Recâștigarea contextului familial și a suportului direct al familiei produce schimbarea majoră a tiparelor de interacțiune din familii (tipare care mențin comportamentul dependent și co-dependent), și devine astfel o parte integrantă a procesului de recuperare a pacientului cu dependențe.

Terapia mixtă rezidențială este o terapie dinamică, de mișcare, de reconectare emoțională cu tine, familia ta și mediul înconjurător. Este un program care poate include terapie de grup și familie, trasee montane și art-terapie. Terapia mixtă rezidențială se bazează pe principiile terapeutice ale echipei din Clinica Aliat Suceava, specifice terapeuților clinicii, care provin din școli diferite de formare în psihoterapie. Abordarea îmbină metode din terapia sistemică de cuplu și familie, terapia cognitiv-comportamentală, terapia narativă și cea experențială.