Cât de periculoasă este adicția la jocurile video?

Cât de periculoasă este adicția la jocurile video?

În anul 2005 chinezul Qiu Chegwei și-a înjunghiat un amic, mortal, atunci când a aflat că acesta a vândut o sabie virtuală care îi aparținea lui pe eBay. Azi, gamerul își ispășește sentința de închisoare pe viață (a fost cât pe ce să fie executat).

În 2009, un american de de 17 ani a fost condamnat la 23 de ani de închisoare pentru uciderea mamei sale. De ce a făcut-o? pentru că mama îi pedepsise și nu îi mai dădea voie să joace jocul video Halo 3. În 2011, o altă cetățeană din SUA a jucat World of Warcraft timp de câteva zile, uitând că are o fiică de 3 ani. Copila a murit de foame.

Așadar, cât de periculoase sunt jocurile video?

De obicei, oamenii se gândesc la dependența de alcool, de droguri sau de jocuri de noroc. Jocurile video nu prea sunt cunoscute drept …droguri. Dar ele exact asta sunt, doar că sunt de ordin comportamental.

Internet Gaming Disorder este deja trecut în DSM, manualul după care psihiatrii diagnostichează problemele psihice. Au apărut clinici special dedicate adicțiilor la jocuri de noroc în Olanda, China și USA. Nevoia de a trata așa ceva e tot mai evidentă.

Cine sunt victimele?

Se pare că cei mai afectați de Internet Gaming Disorder (IGD) sunt adolescenții băieți. Dar numărul adulților care uită de ei jucând ceva online e în creștere. Oamenii care au parte de stres în viață adeseori recurg la câteva ore de gaming pe internet pentru a uita de probleme.

Există factori de personalitate care predispun la a deveni dependent. Fie de o substanță, fie de ceva imaterial, de un obicei așa cum este gaming-ul. Acești factori de personalitate sunt impulsivitatea, abilitățile sociale mai reduse, neștiința de a face față problemelor vieții. Nu învățăm să facem față problemelor vieții, pentru că școala nu ne predă așa ceva (și poate că ar trebui! de exemplu, copiii ar trebui să învețe că, în loc de a se așeza la calculator, o jumătate de oră de sport intens alungă stresul mult mai bine).

Cei care devin dependenți de jocuri este foarte probabil să aibă diagnostic asociat, precum ADHD, depresie și anxietate. Toate acestea beneficiază extraoridinar de pe urma sportului. Atunci de ce nu se spune asta pentru tot?!

Tipul de joc e important

Tipul jocului video este important în a stabili dacă este înalt adictiv sau nu. Jocurile de strategie și cele care implică violență sunt adictive. Mai contează și motivația care îl face pe om să se apuce. Cei care joacă doar pentru socializare sau pentru amuzament sunt mai puțin predispuși la a deveni dependenți. Cei care joacă pentru a ajunge pe primul loc, adică sunt competitivi prin natura lor, sau cei care joacă pentru a scăpa de problemele zilnice, sunt mai vulnerabili. Când joci doar pentru a închide ușa în nasul realității, pentru a scăpa de o familie prea intruzivă, când vrei să uiți de un șef agresiv, etc…

Iată cam care ar fi semnele unei posibile adicții la jocurile video în cazul celor tineri:

  1. Lipsa succeselor în viața de zi cu zi
  2. Sprijin parental slab, conflicte în familie
  3. Părinți care la rândul lor se joacă mult pe calculator ori au adicții
  4. Traume mai mici sau mai mari
  5. Alte probleme de comportament la școală (absențe, note mici)

Se poate prezice cine va deveni dependent ?

Oricât de mult ne-am dori, nu există criterii fără drept de apel, fără echivoc, care să prezică dacă cineva devine sau nu devine dependent de o anume substanță ori dezvoltă o dependență comportamentală. Dar se fac totuși studii care arată că o istorie personală de comportament impulsiv crește riscul. La fel, compentența socială redusă (puțini prieteni și relații slabe calitativ de prietenie). Dacă tânărul respectiv a suferit de depresie ori anxietate, dacă are fobie socială, e și mai probabil.

Singurătatea și izolarea socială par să fie cel mai clar predictor al posibilei adicții la jocul video.

O problemă majoră este perioada când copilul respective se apucă de jucat. Zilele astea părinții nu știu foarte multe despre riscurile asociate cu jocurile video și deseori își lasă copiii în fața tabletelor pentru a avea puțină liniște. Dar copiii de până în 10 ani care petrec mult timp în fața ecranelor sunt faorte predispuși la a dezvolta mai târziu o adicție la un joc video.

Socializarea copiilor este crucială. Cei care petrec mult timp cu alți copii și dezvoltă abilități sociale bune nu vor petrece atâta timp cu ecranele. Cei mai timizi, da. Copiii mai izolați social, în timp, nu recuperează deficitul de socializare, nu leagă noi prietenii, și asta îi adâncește și mai mult în singurătate făcându-i vulnerabili la o astfel de scăpare în virtual. Este responsabilitatea părinților și a profesorilor să urmărească felul cum elevii interacționează. Se ceartă, există stres între ei? Există bullying?  Toate astea le pot face pe micile victime să se retragă în sine, devenind mai vulnerabili la tentația jocurilor video.

Se pare că proveniența dintr-o familie cu un singur părinte nu este un factor de risc, dar socializarea deficitară, da.

Interdicția funcționează? Nu prea…

Studiile arată că nu prea funcționează stragtegia punitivă. Adică să-i interzici copilului accesul la calculator nu e atât de eficient. Funcționează la copiii de până în 10 ani. Când ajung la adolescență e mai greu cu autoritatea aceasta… „doar pentru că îți spun eu”.

Însă, ceea ce funcționează, este stimularea alternativă. Adică a petrece timp mult și de calitate cu copilul, a-i arăta lumea în varietatea ei senzorială, a le arăta copiilor cum să lege prietenii și să gestioneze stresul mai bine și mai pozitiv, iată ce funcționează. În ultimă instanță, ceea ce îi face pe oameni în general dependenți de jocurile video sau de alcool, tutun sau droguri, este lipsa unei satisfacții de viață. Iubire puțină, amici puțini, succese care nu mai vin. Toate astea duc la nevoia de a fugi de realitate, în ecranul calculatorului sau în paharul de …ceva. A-l învăța pe copil să fie adaptat social, să gestioneze corect stresul, să fie un om stabil emoțional ia timp, desigur, și cere răbdare. Dar e necesar, ca părinți și profesori, să facă asta, altfel îi vom pierde și recuperarea e grea. Dar nu imposibilă.

Dacă ai un copil cu probleme de adicție la jocurile video sună la Clinia Aliat Suceava.

 

 

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *