Copiii și tableta cu jocuri video, sau cum apar primele semne ale adicției

Copiii și tableta cu jocuri video, sau cum apar primele semne ale adicției

Majoritatea părinților responsabili din ziua de azi se întreabă cât să permită copilului să se joace pe tabletă. Pentru că a-i interzice cu totul înseamnă a-l priva de ceva ce alți copii au (și astfel a-l face să se simtă singularizat, discriminat, fără acces la o experiență care va fi tot mai răspândită pe viitor).

Pe de altă parte, timpul fără limită pe tabletă poate fi dăunător dezvoltării sale cerebrale. Deci cât este permis și cât nu este?

Se știe că anumite jocuri video îi ajută pe copii să exerseze abilități importante de gândire, de calcul, chiar abilități motrice, de reacție rapidă la stimuli.

Jocurile video pot să amelioreze capacitatea copiilor de a discerne între stimuli vizuali, pot să ajute copiii dislexici (cei care nu pot învăța să citească și să scrie) să învețe, pot să ajute la deprinderea operațiunilor matematice.

O oră pe săptămână e în regulă, mai multe ore, nu

Jusus Pujol, medic la Hospital del Mar în Spania, a investigat alături de colegii săi psihiatri care este legătura dintre jocul video și antrenarea anumitor abilități cognitive, precum și legătura dintre jocurile video și problemele de autocontrol și dezvoltare cerebrală ale copiilor.

Medicii spannioli au observat 2442 de copii cu vârste între 7 și 11 ani, și au concluzionat că o oră de joc pe săptămână este asociată cu abilități motorii mai bune și note mai mari.

Dar de la două ore în sus, aceste câștiguri nu au fost proporționale, deci nu a cresccut abilitatea copiilor de a fi mai buni la matematică sau de a avea abilități motorii superioare.

Vestea proastă a fost că, mai multe ore cu tableta în brațe erau, aproape la fiecare copil, asociate cu tulburări de comportament: conflicte sociale cu alți copii și cu părinții, abilități sociale reduse, nervozitate. Acestea erau cel mai bine vizibile la cei care jucau mai mult de 9 ore pe săptămână.

„Copiii, în mod tradițional, învață anumite abilități motorii prin acțiune și repetarea ei. De exemplu, în sporturi sau jocuri în aer liber. Observațiile noastre arată că antrenamentul cu jocuri video are efectul similar, de a antrena sistemele cerebrale pentru învățarea de abilități motorii”, spune medicul spaniol.

Echilibrul este cheia succesului

Ce orice pe lumea asta, cheia stă în echilibru. În sine, vinul nu este o substanță toxică. Abuzul de vin, da. La fel și cu jocurile video: echilibrul și timpul controlat sunt bune, excesul, nu.

Când cercetătorii s-au uitat la imaginile RMN ale copiilor investigați au văzut că jocurile video aveau un impact în formarea de conexiuni la nivel de gangioni bazali în creier și formarea de substanță albă.

Așadar, jocurile video nu ar trebui demonizate. Ele sunt folosite inclusiv de către medici chirugi pentru a-și antrena dexteritatea în operații virtuale, sau de către piloți, pentru a simula situații diferite de luptă și reacția motorie la acestea.

E diferită situația la adulți și la copii

Ce trebuie spus răspicat este că la copii situația e diferită. Pentru un adult, al cărui creier este deja matur și format și care are un nivel bun de autocontrol al impulsurilor, jocul video este o modalitate suplimentară de a învăța ceva nou într-o situație ipotetică și deci ceva foarte util (operația dificilă pe creier, de exemplu),

La copii, timpul petrecut în exces cu tableta poate fi nociv. Jocurile acestea sunt foarte stimulante și vedem uneori copii care nu mai găsesc interesant nimic altceva din mediu: nici joaca cu alți copii, nici timpul petrecut cu familia, nici sporturile. Acești copii lăsați prea mult cu tableta nu își vor dezvolta creierul în mod armonios, folosindu-se de tot ceea ce dezvoltarea cerebrală necesită – joacă, socializare cu alți copii, sau plictiseală pur și simplu. Creierul nostrum este făcut pentru a avea diverse experiențe. Și cu cât sunt mai diverse în decursul dezvoltării sale, cu atât mai bine, creierul va fi mai plastic și mai adaptat.

Împiedică dezvoltarea creativității

Copiii suprastimulați de jocul video se dezvoltă unilateral și nu își folosesc imaginația pentru a crea dintr-o …crenguță un obiect, de exemplu, așa cum făceau copiii din alte timpuri. Și această abilitate creativă este crucială, mai cu seamă că în următoarele decenii munca de rutină va fi preluată de către roboți și softuri iar oamenii vor fi nevoiți să fie creativi!

Jocurile video sunt adictive

În plus, jocurile video sunt adictive. Părinții care își lasă copiii fără limită în compania lor, îi pregătesc pe aceștia pentru dezvoltarea adicțiilor și mai târziu. Un adolescent care nu a învățat cum să fie o ființă socială, pentru că a petrecut timp ăn exces singur sau cu alții ca el, în rețea, e mai vulnerabil la diverse conflicte sociale și asta îl face vulnerabil și la „medicalizarea” lor greșită, adică la consum de alcool, droguri, alte jocuri, etc.

Jocurile sunt făcute să fie adictive (și pentru adulți!). Toți părinții trebuie să știe asta și să fie conștienți că trebuie limitat drastic accesul la ele, pentru a păstra doar beneficiile și a nu avea parte de probleme de dezvoltare cerebrală. Chiar dacă copilul tău plânge și e nervos că nu mai are acces la jocul preferat, ca părinte, ești responsabil de binele său și trebuie să îi spui „nu”.

Surse:

https://pediatrics.aappublications.org/content/pediatrics/early/2014/07/29/peds.2013-4021.full.pdf

https://onlinelibrary.wiley.com/doi/abs/10.1002/ana.24745

Cum să vorbești cu un alcoolic pentru a-l face să intre în tratament

Cum să vorbești cu un alcoolic pentru a-l face să intre în tratament

De cele mai multe ori familia este cea care suferă și încearcă să îl convingă pe cel care consumă alcool în exces să meargă la un medic. Se știe că aproximativ 7 persoane din sistemul familial suferă pe lângă cineva care are o adicție. La fel de des, cel care consumă crede că nu are nicio problemă. Deci, ce e de făcut?

O problemă puțin înțeleasă

Adicția e un fenomen atât de comun că mulți nu își dau seama că au o problemă, și chiar cei din anturaj cred că e mai puțin grav decât este realmente, atunci când o văd.

Alcoolismul e o boală mintală serioasă și se caracterizează prin incapacitatea de a renunța la alcool, sau de a consuma controlat, în ciuda consecințelor grave pe toate palierele vieții (suferința și chiar pierderea familiei, a job-ului, etc)

Unii beau pentru că „așa se face”, și acesta e obiceiul curent de socializare (ies la un bar, comandă o bere, apoi încă una…), alții beau ca să uite de probleme, etc.

Alcoolismul poate fi moderat sau sever. Mulți pot să fie ani de zile alcoolici funcționali și să nu aibă simptome foarte severe, ceea ce îi face să creadă că ei chiar nu au o problemă.

Informează-te și informează-l

Cel/cea care crede că nu are o problemă cu consumul ar trebui să afle că există cantități dincolo de care sănătatea e pusă în pericol. Dacă nu crede, pune-l să facă testul AUDIT, dezvoltat de OMS: https://clinica-aliat.ro/test-dependenta-alcool/

Consumatorul trebuie să știe că alcoolismul înseamnă:

  • Incapacitatea de a bea controlat și de a se opri din băut
  • Băutul de unul singur
  • Pierderile de memorie
  • Consumul în ciuda consecințelor serioase deja prezente
  • Simptome de sevraj
  • Nevoia de a bea, acută când nu are la dispoziție alcool
  • A bea dincolo de o limită
  • Binge drinking frecvent (cantități foarte mari, ocazional)
  • Episoade de mahmureală
  • Ascunderea consumului
  • Neglijarea familiei, a jobului
  • Degradarea comportamentului (devine agresiv/ă)

Cum spuneam, de cele mai multe ori, alcoolicul nu admite că are o problemă. Asta face foarte grea discuția cu el/ ea și rezultatul destul de improbabilă (să ceară ajutor, să vrea terapie).

Vorbește cu el atunci când e pregătit să te asculte

Dacă vrei să mărești probabilitatea de a fi convingător, alege un moment când consumatorul este treaz. Nu folosește la nimic să i te adresezi după ce a băut. Ai nevoie de toată atenția lui/ei și este bine să îi vorbești pe un ton calm, fără acuze, să îi spui că e vorba de o boală și nu de un „păcat” sau de lipsa voinței.

Cel mai bine este să îi spui că ești îngrijorat/ă cu privire la sănătatea lui sau a ei. Are impact mai mare decât dacă îl/o culpabilizezi.

Pregătește-te pentru refuz

Negarea este parte din atitudinea alcoolicului. Jena, vina și minimalizarea problemei fac discuția dificilă. Nimeni nu vrea să i se arate minusurile proprii și să fie criticat/ă. Unii poate că sunt conștienți de problemă dar nu sunt pregătiți să o înfrunte. Alții își găsesc scuze.

Dacă vezi că mesajul tău este primit cu ostilitate, pregătește-te să te retragi. Nu vei rezolva nimic dacă însiști.

Mai bine ia o pauză și între timp informează-te chiar tu despre noi abordări posibile. Nu uita că inițiativa trebuie să fie a lui sau a ei pentru ca terapia și tratamentul să funcționeze.

Citește despre adicții, citește despre cum au ajuns unii oameni la revelația că trebuie să caute tratament. Fii mereu delicat și atent cu cel sau cea pe care vrei să îl/o salvezi.

Și dacă tot am ajuns aici, trebuie spus să fii atent să nu intri în rol de Salvator care cicălește tot timpul sau se simte dator să îl/o salveze. Nimeni nu poate salva pe nimeni dacă acel om nu dorește să fie salvat. În final, dacă niciun demers nu dă roade, fii prefătit/ă să renunți cu totul și să te salvezi pe tine (dacă ești soția/ prietena, fiica, fiul, etc). Nu ascunde problema lui /ei și nu face sacrificii pentru el/ea.

Compasiunea ajută mai mult decât culpabilizarea

Multi aparținători din familia unui alcoolic, timp de ani de zile, îi adresează injurii și mesaje culpabilizante. De la un punct încolo, acestea au efect de bumerang, pentru că alcoolicul va consuma doar ca să își anestezieze sentimentele rușinoase și vina care derive din aceste discuții. Deci nu va opri consumul ci probabil îl va intensifica.

Cere ajutor pentru tine

A trăi lângă o persoană consumatoare de alcool sau alte substanțe poate fi una din cele mai grele „cruci”. Cere ajutor și terapie pentru tine, ca să îți poți vărsa sentimentele negative, să înveți de la un terapeut ce trebuie făcut, să știi cum să te întărești pe tine. În timp, dacă tu nu capeți resurse interioare, vei ajunge epuizat/ă. Și iată cum două vieți se degradează, în loc de una. Trebuie să fie clar ca bună ziua că prima persoană de care poți avea grijă ești tu, ca să poți avea grijă de el/ea.

Pregătește-te cu informație practică

Prezintă-i un pliant al unei clinici care îl/o poate ajuta (clinica ALIAT Suceava, de pildă), oferă-i informații despre bolile psihice asociate adicției (acest site e o sursă pentru astfel de informații), oferă-i ocazia de a cunoaște alte persoane care au experimentat așa ceva.  Spune-i că poate participa la sesiuni de întâlniri cu alți consumatori și că anonimatul e garantat. Un alcoolic e un om obișnuit cu rușinea. Dacă nu este stigmatizat, e mai probabil să se deschidă și să acceadă la tratament.

Cum să vorbești cu copilul tău despre droguri

Cum să vorbești cu copilul tău despre droguri

Da! Despre droguri trebuie vorbit cu copilul tău, așa cum trebuie vorbit despre sex. Obligatoriu.

Un copil care știe lucrurile astea e un copil protejat și care nu va căuta surse de informare alternative, eventual greșite.

E mai bine să știe de la cei doi părinți cum stă treaba cu sexul și drogurile decât să afle de la prieteni mai mari și care îl inițiază în așa ceva, fără ca fiul sau fiica ta să știe despre ce este vorba sau chiar mai rău, fără să-și dea acordul.

De exemplu, fiica ta trebuie să știe că există „drogul violului”, adică substanțe care o pot face să leșine la o petrecere și să fie violată. Nu trebuie ascunse lucrurile acestea după perdea, și nu e momentul ca părinții să dea dovadă de pudibonderie și jenă inutilă. Mai bine să își înfrângă ei rușinea și să vorbească deschis cu odrasla decât să se trezescă că odrasla a pățit cine știe ce…

Așadar, cum vorbești despre droguri cu copilul tău?

  1. În primul rând, vorbești, nu ții sub preș informațiile astea

Adică nu îi sugera prin vorbe sau gesturi că ar fi un subiect tabu. Copiii sunt foarte sensibili și un simplu gest în face să se închidă.

Le spui deschis că ești disponibil/ă pentru orice întrebare ar avea și că preferi să te întrebe pe tine decât pe altcineva, pentru că ești părintele lor și le vrei binele.

Asemenea discuții se clădesc pe un fundament de încredere, iar încrederea se construiește zi de zi, nu doar cu aceasă ocazie.

  1. Nu te panica

Dacă afli că a încercat un joint, tutun, alcool, sau o doză de drog legal nu țipa la copilul tău. Nu vei face decât să îl îndepărtezi. Frica pe care o simți este legitimă, dar e periculoasă. Dacă copilul te vede speriat sau furios nu va avea încredere să îți spună mai multe, cine i-a dat, de ce a făcut-o, etc.

Discuția aceasta trebuie să aibă loc într-un moment de calm. Dacă simți că te enervezi, mai bine îi spui: „Acum nu sunt capabil să discut despre asta, e un subiect serios, dar hai sa bem un ceai împreună diseară și să vorbim”. Rămâi mereu calm/ă.

  1. Informează-te!

Copiii de azi află rapid tot soiul de chestii despre droguri. Dacă vrei să aibă încredere în tine și în ceea ce îi spui, citește la rândul tău despre droguri, alcool, jocuri de noroc și orice alte adicții posibile, ca să fii tu sursa nr. 1 de informație.

E destul să te prindă descoperit odată sau de două ori și va pierde încrederea în sursa de informație numită „mama” sau „tata”. Mai bine îi spui: „Nu știu prea multe despre cocaină/ heroină, etc, dar dă-mi timp să aflu informația corectă.”

  1. Spune clar valorile.

Spune-le clar că nu tolerezi drogurile sau că nu vrei să să găsească așa ceva în casă. Discuția deschisă despre droguri trebuie să includă și acest aspect foarte clar: atitudinea ta față de așa ceva.

Valorile unei familii se afirmă clar (de ex. respectul față de bătrâni, politețe între membri, timp rezervat pentru fiecare și cultul muncii, etc, orice altă valoare morală ar fi crucială în acea familie. La fel trebuie să fie în cazul drogurilor.

Există părinți care vorbesc despre sex sau droguri cu copiii, în ideea de a fi „buni prieteni” cu copiii lor, dar asta e doar jumătate din demersul educativ. A doua parte, la fel de importantă, este transmiterea atitudinii față de aceste lucruri.

De exemplu, tu, ca mamă, să zicem că vorbești cu fiica ta despre sex, dar asta înseamnă că tolerezi și ca ea să vină în fiecare săptămână cu alt prieten acasă? sau să se vadă cu bărbați mult mai în vârstă? Trebuie să îi spui clar ce crezi despre aceste lucruri, nu doar să le prezinți. La fel și cu drogurile: dacă îi vorbești despre droguri și alcool, înseamnă că tolerezi să consume alcool acasă? Să fumeze în casă? Să aducă prieteni fumători sau să consume ce vrea el/ea? Gândește-te la toate astea și nu își fie teamă să impui reguli.

  1. Nu fi speritoare

Degeaba spui „canabisul îți distruge creierul”, că nu prea are efect. Mai bine îi dai detalii clare despre simptome, probleme mintale posibile, îi dai exemple de oameni care au căpătat probleme mintale de la diverse droguri. Copiii învață mai bine din exemple pozitive și negative, nu din lozinci.

Este valabil și pentru campaniile de educație din mediul școlar. E bine să le vorbească nu doar un medic sau polițist care arestează drogați, ci să le vorbească cineva care a folosit drogurile și acum este „clean”, pentru că doar acea persoană le poate răspunde la întrebări specifice, despre senzații și despre abuz.

  1. Cunoaște cât mai bine anturajul copilului tău

Acesta e un fapt crucial. Copiii cei mai bine educați și supravegheați, dacă sunt într-un anturaj nociv și au stimă de sine scăzută (și au nevoie de validare din partea prietenilor), sunt în pericol de a se apuca de te miri ce. Sex riscant, droguri, mici delincvențe, etc. Prietenii copilului tău sunt un bun indicator a ceea ceea ce se petrece în grup și cuel/ea. Poți ghici ce aude, ce vede, ce poate să facă. Nu ezita să schimbi școala copilului dacă vezi că școala la care este e împânzită de dealeri.

  1. Nu predica ce nu faci nici tu

Dacă vrei să nu se apuce de băut sau de fumat, nu bea și nu fuma. Ce credibilitate ai tu dacă îi spui să nu se apuce, dar te vede făcând asta? Dacă afli că a fumat un joint, nu deveni prea aspru. Spune-i că nu e bine, că se joacă cu sănătatea sa mintală, dar și mai bine, înceară să vezi ce cantități folosește, cu cine fumează, să înțelegi contextul general. Contextual e cel care generează consumul. Mai trebuie să știi că nu toți adolescenții care fumează sau beau vor dezvolta o problemă cronică de sănătate mintală pornind de la aceste substanțe, dar acest fapt nu e o garanție. Drogurile sunt o ruletă rusească! Nu știi niciodată unde e glonțul. Copilul trebuie să înțeleagă perfect riscul acesta.

Nu în ultimul rând, acordă-i copilului tău încredere. Dacă a fumat un joint, ați vorbit despre consecințe și știe ce riscă, nu are sens să îl supraveghezi ca un elicopter. Asta nu va face decât să îl enerveze și să îl facă să se ascundă. Mai bine îi spui că ai încredere în discernământul său, de cele mai multe ori, cu adolescenți care au consumat doar experiemental, acest mesaj are rezultate.

Chiar există dependența de sex? Da!!

Chiar există dependența de sex? Da!!

Multă lume spune că este doar un diagnostic „moft” pentru cineva care nu își poate ține pantalonii încheiați.

Dar dependența de sex e o problemă reală și o suferință mai mult decât o plăcere. Adicția la sex impactează viața în mod negativ, și pe a pacientului dar și pe a celor din jur, și poate include: adicție la pornografie, comportamente sadice și masochiste, obsesii sexuale ce interferează cu activitatea zilnică, prostituție.

În condițiile în care azi, adolescenții mai cu seamă, au un acces aproape nelimitat la pornografie și nu prea sunt educați cu privire la sexualitatea umană, pericolul ca aceștia să aibă o viziune distorsionată asupra sexului și să dezvolte dependențe de pornografie și sex este destul de mare.

Cel afectat se simte nefericit, jenat, poate dezvolta anxietate, abuz de substanțe, simptome obsesiv-compulsive. De cele mai multe ori, adicția la sex este însoțită sau precede o depresie sau o anxitetate. Este necesar un examen psihiatric detaliat și tratarea acestor probleme adiacente pentru a putea susține terapia pentru dependența de sex.

Și partenerul e suferind

Partenerul cuiva cu adicție la sex se poate simți izolat, umilit, furios, folosit în momentele intime. De asemenea, este un semn că partenerul respectiv nu știe să pună limite sănătoase și relație, să spună deschis ce refuză să facă. Adesea, un dependent de sex schimbă partenerii/partenerele, și când e singur/ă, se simte gol pe interior, incomplet. Tinde să mascheze și să fugă din fața acestor emoții recurgând la partide de sex, folosindu-se de sex ca de un medicament. Terapia de cuplu ar revela problemele și ar aduce câteva posibile soluții.

Riscul comportamentului sexual compulsiv este prezența bolilor cu transmitere sexuală, sarcini nedorite, scăderea calității relațiilor sociale, de familie, de cuplu, scăderea randamentului la muncă.

Semne ale dependenței de sex:

Cei care își pun problema dependenței de sex sunt puțini. De obicei, cei mai mulți neagă că ar avea această problemă. Dar partenerul (sau partenera) poate vedea anumite semne, de genul: persoana se simte neputincioasă în fața propriei sexualități, simte rușine și are stima de sine scăzută, promite că nu mai înșeală dar nu se ține de cuvânt, preocuparea pentru sex e obsesivă.

Adicția la sex vine dintr-un cumul de factori, cum ar fi genele (moștenește predispoziția pentru reglare emoțională mai slabă, pentru impulsivitate, căutare de senzații. Persoana poate avea și predispoziție la anxietate și depresie (pe care le „tratează” empiric, cu sex).

Altă cauză ar putea fi hormonii (testosteron și estrogen la niveluri mari, de unde și libidoul crescut) sau din mediu, cum ar fi expunerea timpurie la pornografie.

Cauzele sociale pot fi: izolarea sau respingerea din partea omenilor, a unui partener potențial, de care persoana s-a îndrăgostit, și care îl/o face pe cel respins să caute un fel de răzbunare simbolică în pornografie sau în alți parteneri aleși la întâmplare.

Tot la nivel social poate fi numită imitația: oamenii fac ce fac alți oameni. Deci dacă un adolescent își vede prietenii consumând compulsive pornografie și relații pasagere, e posibil să facă la fel.

Tratamentul adicției la sex

Ca orice dependență, adicția la sex are nevoie de terapie. De sesiuni individuale de terapie, și cele mai bune rezultate le dă terapia cognitiv- comportamentală (care se concentrează pe reglajul emoțiilor și gândurilor). Terapia de grup este iarăși binevenită. Grupul îi dă celui afectat de acest tip de dependență confort și senzația că nu e singur. Este utilă și terapia de cuplu (și partenerul celui dependent e afectat de suferință). Terapia medicamentoasă poate ajuta, mai ales cea antidepresivă (care poate scădea libidoul). Același efect îl au medicamentele anti-androgenice (reglează testosteronul).

Medicamentele pshiatrice vizează reglarea serotoninei și a dopaminei. Dopamina este substanța satisfacției. De fiecare dată când persoana respectivă seduce un nou partener sau face sex, în creier are loc o descărcare de dopamină. Acest fapt crește așteptarea ca aceeași stare de bine să aibă loc și la următoarea ocazie sexuală, adică recompensă. Prin reglarea medicamentoasă și comportamentală a dopaminei scade legătura dintre sex și recompensă.

 

 

Ghid de sevraj

Ghid de sevraj

Dacă ai consumat alcool sau droguri constant ori ai avut o perioadă în care ai jucat jocuri de noroc și ai ajuns în prezent să nu mai poți controla consumul, primul pas este să te oprești pentru a începe să te tratezi. Odată cu oprirea consumului de alcool, drog, jocuri, este foarte probabil să experimentezi stare de sevraj.

Sevrajul poate fi văzut ca o stare de șoc a creierului pe care o transmite corpului, stare declanșată de faptul că nu mai primește substanța de care a devenit dependent. Sevrajul poate să difere de la persoană la persoană, în funcție de gravitatea dependenței ori de tipul de dependență.

Simptomele de sevraj pe care le-ai putea avea pot fi fizice cât și psihice. Dacă unele substanțe produc mai degrabă sevraj cu simptome fizice (alcoolul, heroina), altele pot să nu declanșeze sevraj fizic accentuat, însă să producă sevraj mult mai puternic la nivel psihic/emoțional.

Chiar dacă pot predomina simptome fizice de sevraj la unele persoane și în unele dependențe, simtomele emoționale sau psihice de sevraj sunt prezente la toate persoanele dependente.

În cazul consumului de alcool, starea de sevraj poate începe la aproximativ 4-6 ore de la încetarea consumului și poate dura până la 3-5 zile. În cazul drogurilor, starea de sevraj se poate prelungi și mai mult în funcție de substanța consumată. În cazul dependenței de jocuri de noroc, jocuri video sau pornografie, chiar dacă nu este vorba de o substanță consumată, starea dată de încetarea comportamentului poate produce simptome psihice/emoționale de sevraj.

Simptomele fizice se sevraj pot include transpirații, tremurături, dureri musculare, amețeli, greață, vărsături, diaree, palpitații, greutate de a respira. Simptomele de sevraj de tip emoțional/psihic pot include anxietate, neliniște, agitație, tensiune psihică, probleme de concentrare, iritabilitate, probleme de somn. De cele mai multe ori, stările emoționale de servaj se pot prelungi și după ce stările fizice s-au diminuat.

În cazul unor dependențe, precum dependența de alcool, sevrajul declanșat de oprirea consumului poate cuprinde stări grave, periculoase pentru sănătatea personală, precum delir, tremurături intense, agitație extremă, halucinații, depresie severă, paranoia, panică, convulsii (crize majore de epilepsie), infarct, accident vascular cerebral.

Pentru tratarea sevrajului este recomandată spitalizarea pentru dezalcoolizare/dezintoxicare. Această intervenție implică un set de proceduri medicale (inclusiv administrarea de medicamente) cu scopul de a minimaliza simptomele de sevraj și de a reduce riscul de complicații. Dezalcoolizarea/dezintoxicarea are rolul de a te asista atât în tratarea sevrajului fizic, cât și psihic/emoțional.

În cazul în care te-ai oprit din consum și prezinți stări grave de sevraj, recomandarea este să te adresezi urgent unei unități medicale. Stările grave de sevraj semnalează o stare de criză ce este necesar să fie asistată, supravegheată și tratată medical, înseamnă că au apărut complicații ale stării de sevraj. O astfel de complicație poate apărea în cazul dependenței severe de alcool – pacienții pot să experimenteze Delirium Tremens, o stare psihică gravă manifestată prin agitație extremă, stări de delir și halucinații. În caz că experimentezi stări specifice de delirium tremens, este necesar să ceri ajutor medical de urgență.

De multe ori, intensitatea simptomelor de sevraj și frica de ele îi fac pe cei mai mulți pacienți să continue să consume, numai să nu mai experimenteze stările de rău asociate cu sevrajul. Însă asta va duce la prelungirea suferinței și la agravarea dependenței și a stării de sănătate.

Dacă ești în situația în care nu mai poți controla consumul de alcool ori drog sau jocurile de noroc, înseamnă că ai nevoie de ajutor să te oprești. Este important să știi că poți fi ajutat în a te opri și depăși starea de servaj și în a trata dependența de care suferi.

 Ceea ce ar trebui să știe orice pacient care decide să se oprească din băut sau onsum de droguri este că sevrajul poate fi depășit. Simptomele vor începe să scădă în intensitate odată cu prelungirea absenței consumului, curățarea organismului de toxinele alcoolului sau drogului și restabilirea confortului psihic/emoțional.

Cu toate acestea, chiar și atunci când simptomele de sevraj încep să se amelioreze, riscul de a relua comportamentul dependent persistă încă. De aceea, îți pot fi de ajutor o serie de strategii comportamentale pentru a menține abstinența și a preveni reluarea consumului de alcool, droguri, tutun, sau a comportamentului de jocuri de noroc, video etc.

Nu te izola

Orice pacient care încearcă să se lase de o substanță sau de un comportament adictiv are nevoie de susținere socială, din partea familiei și a prietenilor. Spune tuturor că vrei te-ai oprit din băut sau consum de drog ori din jucat și că ai nevoie de ajutor. Asta poate înseamna spre exemplu să evite consumul de alcool în preajma ta și să îți fie alături dacă îți este rău. Ai nevoie de îngrijiri fizice și de asistență emoțională. Există mulți oameni care au trecut prin simptome de sevraj cu succes. Este bine să cauți comunitatea acestora (azi, pe Facebook, este foarte ușor să îi găsești) pentru că ei te pot ajuta în moduri nebănuite. Solidaritatea umană face minuni.

Așteaptă-te la pofta de alcool sau drog ori de a juca (craving)

În decursul perioadei de sevraj poți simți deseori pofta de a bea un pabar de vin, gândul la efectele drogului sau la starea dată de joc. Gândește-te la pofta asta ca la un val care vine, se umflă, și se sparge. Craving-ul are această dinamică, dacă nu este alimentat, și dacă reușești să îți distragi atenția de la poftă, ea dispare.

Este posibil să depășești un craving și să simți imediat altul. Nu te speria, procedează la fel, lasă valul să treacă, și vei vedea că, în timp, intensitatea lor scade.

Ar trebui spus că un creier sensibilizat la alcool sau drog e vulnerabil pe viață. Unii pacienți simt craving și după ani de zile (mai ales într-o situație de stres, sau dacă sunt expuși la alcool să zicem, la o petrecere) și pot avea o recădere în consum, chiar dacă ani de zile au fost abstinenți.

Evită grupul cu care consumai

Unul din cei mai comuni declanșatori ai consumului este grupul de prieteni consumatori. Dacă vezi că ei nu înțeleg efortul tău de a te lăsa, dacă te îndeamnă să bei sau să iei droguri iar și iar, dacă spun că nu e mare lucru un pahar de vin, evită-i cu totul. Nu ajută la nimic să îi înfrunți, evită-i cu totul. Cel puțin în perioada cât te refaci, până trece sevrajul.

Sport

Chiar dacă nu ai chef și simți că te dor toate și că te lovește depresia, cel mai bun medicament este o plimbare bună în mers rapid. Sportul generează în creier endorfine și asta îți ameliorează dispoziția. Te vei simți mai bine, și asta îți va da puterea de a continua lupta cu adicția.

 Creează un plan B

S-a demonstrat că oamenii reușesc mai bine să urmeze un drum pe care și-l propun dacă se gândesc la ceea ce au de făcut atunci când se abat de la acel drum. Dacă cineva vrea să slăbească dar seara are obiceiul de a deschide frigiderul, atunci trebuie să se gândească în avans la ceea ce poate face pentru a preveni obiceiul. De exemplu, să aibă frigiderul gol. Anticiparea obstacolelor este foarte eficace în a respecta drumul propus.

Dacă vrei să te oprești din consumul de alcool sau de drog dar știi că e posibil să nu te poți abține, încearcă să te gândești la scenariu în care ai putea recădea. Dacă știi că după muncă obișnuiai să intri într-un bar, schimbă ruta obișnuită. Dacă obișnuiai să îți faci cumpărăturile în zona de consum de drog, trimite pe altcineva să facă cumpărături. Ajută foarte mult să prevezi situațiile care ar putea declanșa o recădere și să pui bariere în fața lor.

Gândește-te la beneficiile abstinenței

O tactică bună de a trece peste craving este să te gândești la perioada de după detox și sevraj, când simptomele se vor liniști și vei simți cât de bine este să nu consumi alcool sau droguri deloc. Calitatea somnului va fi mai bună, dispoziția se va ameliora (alcoolul este un depresant și, de obicei, alcoolicii experimentează simptome depresive; marijuana amplifică simptomele de anxietate), vei fi mai concentrat pe ceea ce faci și în general, calitatea vieții tale va crește.

Gândește-te că, dacă vei relua consumul, vei simți o ușurare pe moment, dar o dezamăgire pe termen mai lung, pentru că nu te-ai ținut de scopul principal, acela de a te lăsa de băut sau luat droguri. Fă o listă (scrisă) de beneficii pe care abstinența le va aduce și de probleme (scrise) pe care băutura le perpetuează, ce pierzi și ce câștigi din ambele perspective.

Învață să folosești respirația în relaxare

Respirația adâncă ajută la calmare. Când oamenii sunt stresați, cel mai adesea ei uită să respire corect. Când simți dorința intensă de a consuma, stai câteva minute relaxat pe un fotoliu și respiră adânc, cu ochii închiși. Respirația să fie mai lungă decât inspirația aerului. Vei vedea că starea de stres mai scade din intensitate.

 Bea multe lichide

Bea multe lichide cu electroliți, de tipul celor pe care le consumă sportivii. Stările de greață și deshidratare ce caracterizează sevrajul pot fi îmblânzite consumând băuturi cu calciu, potasiu, sodiu, fosfor și magneziu, minerale pe care corpul le pierde de obicei prin urină și transpirație. Transpirația ce însoțește servajul e semn că aceste minerale se pierd și ele trebuie suplimentate.

Alimentația corectă

Când alcoolul se matabolizează în corp, el se tranformă în zahăr. Din acest motiv, corpul s-a obișnuit cu cantități mari de zahăr. Fructele și legumele ajută la echilibrarea nivelului de glucoză cu care se obișnuise corpul și conțin vitamine necesare în această perioadă.

Dușurile pot ajuta

Sunt bune în diverse situații, inclusiv în depresie, și s-a constatat că au mai ales beneficiul de a opri craving-ul.

Prietenii, socializarea ajută

Dacă nu sunt prietenii care te antrenau în consum sau spre comportamentul de jucat, socializarea este una din sursele cele mai bune de bine emoțional pe care le putem avea gratuit. Prietenii ne ajută să uităm de craving și pot fi o sursă de glume și de stare de bine. Orice îți poate procura puțină bucurie sănătoasă este bine să fie folosit pentru a te încărca.

Un copil informat este un copil protejat: ce efecte are marijuana pe termen scurt și lung

Un copil informat este un copil protejat: ce efecte are marijuana pe termen scurt și lung

Adolescenții, cel mai adesea, sunt tentați să încerce substanțe care le produc senzații …tari. Părinții și profesorii încearcă să îi convingă să nu o facă, dar, de cele mai multe ori, nu are rezultat campania aceasta de convingere.

Asta pentru că adolescenții sunt oricum înclinați să experimenteze lucruri noi și cel mai bine ar fi, în loc să li se interzică ceva, să fie informați corect cu privire la efecte și consecințe. Nu ajută, dacă ești părinte, să te faci foc și pară pentru că odrasla ta a fumat un joint. Asta nu face decât să arate cât ești de rigid, și să mineze încrederea pe care fiul sau fiica ta o are în tine. Când va face prostii mai mari vrei să vină la tine pentru ghidaj și ajutor, deci nu îl/o îndepărta prin interdicții fără argumente.

Mai bine stai la discuții cu el/ea încă din anii de școală generală, când este probabil să afle  și să i se ofere  droguri legale și „iarbă” și explică-i fenomenul. Un copil informat este un copil protejat!

Copiii trebuie să știe că toate substanțele de acest tip sunt nocive pentru creier. Nu există negociere, sau nuanță aici. Da, se face un marketing agresiv pentru legalizarea lor (mai ales a marijuanei), dar acest marketing nu vizează binele adolescenților sau a celor care nu au încercat niciodată. Este vorba de o industrie de miliarde de dolari, la fel ca tutunul și legalizarea ei ar îmbogăți câteva persoane. Copiii sunt creduli și influențabili, e foarte ușor să ajungă la concluzia că, dacă ceva merită legalizat, merită încercat. Și de la încercare la folosire frecventă și abuzivă sunt câțiva pași destul de ușor de parcurs… Copiii trebuie să stie clar consecințele și să fie conștienți că marketingul poate fi plin de mesaje nocive.

De pildă, copilul ar trebui să audă de la părinte, educator, medic, sau chiar de la polițiștii care fac educație în acest sens: „La fel ca tutunul, cel mai bine este să nu te apuci. Dar dacă ai încercat, iată care sunt efectele pe termen lung”:

  1. Paranoia: Dacă fumezi un joint, scade anxietatea, neliniștea (de dinaintea unui test, de exemplu). Dacă fumezi mai mult, anxietatea crește mai mult decât la început. Deci nu sfârșești prin a te simți bine, ci mizerabil.
  2. Dezorientare: THC este componenta psihoactivă din marijuana. Când o consumi, iei un drog psihoactiv. Te simți dezorientat, pierzi legătura cu realitatea.
  3. Aritmie cardiacă: Timp de câteva ore după fumatul unui joint, marijuana crește ritmul cardiac de până la 5 ori.
  4. Alergie: pot fi reacții alergice la planta de canabis sau la fertilizatorii ori insecticidele cu care a fost tratată planta. Unele alergii pot fi serioase, chiar fatale.

Pe termen lung pot apărea următoarele reacții:

  1. Acumulare de gudron: mai ales atunci când fumezi iarba. Gudronul se formează din particule de plantă arsă și acestea se pot acumula în plămâni și căile aeriene.
  2. Tulburări de somn. Utilizatorii de canabis pot să simtă că dorm mai adânc – somnul adânc este, de fapt, o stare de hiperactivitate a creierului – , dar somnul REM (Rapid Eye Movement), cel mai important pentru consolidarea memoriei și „curățarea” creierului, este mai superficial. Abia când atingem somnul REM ne odihnim realmente.
  3. Psihoză: un risc real. Iarba poate grăbi debutul unei schizofrenii, o boală gravă, progresivă, cu consecințe majore.

 

Stresul și dependențele

Stresul și dependențele

Se știe deja că există o legătură între dependența de alcool, de tutun și alte substanțe, de jocuri de noroc sau de internet și pornografie și stres. Fiecare dintre aceste dependențe a fost, cel puțin la început, un mod prin care omul respectiv încerca să față față evenimentelor stresante.

Poate că viața de cuplu nu era fericită și respectivul (sau ea) bea ca să uite. Poate că anxietatea socială era mare, neliniștea de a vorbi cu o femeie îl făcea pe un bărbat să recurgă la pornografie, acolo unde femeile sunt accesibile și nu produc anxietate… Poate că scandalurile de acasă îl făceau pe un adolescent să stea ore în șir cu căștile în urechi și să navigheze fără direcție pe Internet până când a uitat de teme și a început să ia note slabe.

Multe dintre dependențe încep ca un fel de „terapie” de liniștire într-o situație stresantă. Unele nu se declanșează astfel și sunt, cel mult, rodul presiunii de grup (mai ales în adolescență). Dar ele, pe parcusul dezvoltării lor, sunt clare forme de „automedicație” în fața stresului. Nu degeaba se spune că „bei ca să uiți”.

Dar cum ar trebui să gestionăm stresul în mod corect și sănătos, astfel încât să nu simțim nevoia de alcool, țigară, drog, etc? Trebuie spus din capul locului că stres există peste tot. Nimeni nu scapă de problemele vieții. Doar că unii le înfruntă mai sănătos și mai adaptativ decât alții. Adicția este un mod dezadaptativ de a înfrunta stresul (de la muncă sau de acasă).

Pune degetul pe rană

Adică identifică ceea ce te necăjește sau te îndurerează. Dă nume problemei, vorbește despre ea și analizeaz-o cu tine și cu un prieten bun sau un terapeut. Primul pas în identificarea sursei de stres este să te întrebi: „Când anume mi se întâmplă să uit să respir?”. Sau „Când mă simt încolțit, fără răspuns sau reacție mulțumitoare la o situație?”

Scrie un jurnal.

Scrie ceea ce a cauzat stresul, cum te simți în acea situație, cum ai acționat ca răspuns, ce poți face sau ai făcut pentru a te simți mai bine.

Adaptarea, Evitarea, Schimbarea semnificației și Acceptarea

Dacă nu poți schimba întâmplarea ca atare (nu poți evita ca partenerul sau partenera să te întâmpine cu reproșuri și agresivitate acasă), schimbă conștient răspunsul acesta automat la stimulul stresor. Cum se face asta?

Învață să spui „nu”.

Află care sunt limitele tale și menține-le și comunică-le și celor din jur. De exemplu, nu vrei să fii pus să ghicești ce îl/o deranjează. Vrei să ți se spună deschis și cu politețe. Cere asta în mod repetat și calm.

Evită oamenii care te stresează.

Dacă cineva „îți apasă butoanele” în mod constant, limitează perioada petrecută alături de acea persoană, sau încheie relația, pur și simplu. Este valabil și în perioada de recuperare după adicție, când pacientul e fragil și nu ar trebui stresat.

Caută relaxarea.

Dacă te stresează știrile de pe Facebook, atunci scoate aplicația de Facebook din telefon. Dacă te stresează să faci singur/ă curățenie, cere ajutorul celor din familie.

Învață să comunici asertiv

Dacă simți că cineva te exploatează emoțional, cere mereu atenția ta, spune-i calm și elegant că nu ești disponibil/ă decât între ora de… și ora de… Comunicarea asertivă înseamnă să spui cee ace dorești fără a-l insult ape celălalt. Citește despre aceste tehnici de comunicare, dacă problema ta este lipsa de asertivitate (care generează frustrare și recurgerea la alcool, tutun, etc pentru a te „calma”).

Priorități bine setate

Muncă, muncă și iar muncă, dar fără pic de relaxare? Dacă după 12 ore de muncă ajungi acasă și primul gest este să torni un pahar de vin (sau mai multe), atunci mai bine lucrează asupra programului și mai elimină din el ce poate fi eliminat.

Un mod adaptativ și sănătos de a gestiona stresul este reformularea a ceea ce te stresează.

De exemplu, dacă te sâcâie zilnic un șef isteric de care deocamdată nu poți să scapi, gândește-te că este un mod prin care tu să exersezi comunicarea asertivă sau să înveți care sunt limitele tale și ce nu admiți.

Sunt unele forme de stres ce nu pot fi reinterpretate și atunci mai bine să fugi de ele. Un astfel de șef este una dintre ele, la fel e un partener abuziv. Dar până la eliberare, găsește partea bună a părții proaste (dacă există așa ceva).

 

Cultivă relațiile sociale bune, calde.

Cultivă prieteniile care te ridică (nu pe cele care te coboară, cum ar fi cei care te îndeamnă să bei alcool cu ei). Prietenii sunt cel mai mare dar. Se spune că familia nu ne-o alegem, prietenii, da. Este datoria și stă în puterea noastră să ne găsim prieteni care să ne ajute să mergem mai departe și să scăpăm de cei care ne țin prizonieri. 

Fă terapie.

Deseori stresul e mare, de nesuportat. Terapia te ajută să te descarci și să vezi soluții la problemele tale.  Un bun terapeut te ajută să vezi acolo unde e întuneric și asta e o binecuvântare și un ajutor .

Fă sport.

Sportul face minuni la orice vârstă. Fie că este vorba despre o plimbare alertă de jumătate de oră, fie ca e vorba de o oră în bazin, sportul duce la generarea de endorfine, moleculele stării de bine. Când te simți bine nu mai simți acut nevoia să bei, să fumezi, etc. Caută prin tot ce poți să îți produci aceste endorfine sănătoase.

 
 

 

Ce este agresivitatea în mediul școlar și cum poate fi ea combătută

Ce este agresivitatea în mediul școlar și cum poate fi ea combătută

Se stie deja că la școală copiii pot fi agresați de colegi de aceeași vârstă sau de cei mai mari. Acest gen de comportament agresiv se numește, generic, „bullying”. Bully e persoana care agresează altă persoană, chit că vorbim de mediul școlar sau de relațiile interumane de la locul de muncă sau chiar din familie. Deci Bully = Agresor.

Se mai știe că există o corelație directă și clară între experiența de a fi fost agresat la școală (ori în familie) și posibilitatea de a dezvolta mai târziu o adicție.

Ce este bullying-ul?

Dacă are un nume englezesc, nu înseamnă că este ceva nou. Bullying înseamnă multe, de la sâcâială și mici aluzii răutăcioase la porecle degradante și comentarii sexuale. Bullying înseamnă amenințare și inducerea sentimentelor de frică, rușine, tristețe.

Alte comportamente agresive (de bully): să degradezi reputația cuiva (prin bârfe care îi cauzează răul, și duce la pierderea imaginii sale bune), să abandonezi pe cineva cu care ai un proiect, o călătorie, să îl izolezi în mod intenționat, să îi convingi pe alții să nu se împrietenească cu persoana care e ținta agresiunilor, să vorbești pe la spate, să faci de râs pe cineva și să îi induci sentimente de rușine.

Adesea oamenii agresori cred că nu e ceva grav, că au „glumit”. Dar gluma poate răni foarte rău pe cel care este ținta ei. Sarcasmul, ironia, deprecierea, toate acestea sunt forme de agresivitate verbal și ele trebuie combătute.

Evident, agresivitatea poate să fie și fizică. De obicei, se escaladează de la agresivitate verbală la cea fizică, dacă nu sunt luate măsuri de oprire.

Scuipatul, lovirea, bătaia repetată și violentă, împingerea, gesturi obscene făcute către celălalt, furatul obiectelor personale sau ascunderea lor, toate acestea sunt agresiuni clare și ele trebuie oprite. Cum spuneam mai sus, astfel de „glume nevinovate” („nevinovate” doar în mintea celui care le face) pot să distrugă o viață. Ținta agresiunilor poate dezvolta o anxietate socială mare, pe care să nu o poată ține sub control decât recurgând la o substanță adictivă, liniștitioare doar pe moment.

Cyberbullying

O formă nouă de agresiune este cea online. Este nouă, dar nu mai puțin nocivă. Se cunosc cazuri de oameni care s-au sinucis în urma agresivității unor bullies de pe internet. Este foarte periculoasă și pentru că pe internet agresorul este anonim cel mai adesea, sau are o identitate fictivă. Copiii de toate vârstele trebuie preveniți cu privire la acest gen de agresivitate. Să știe semnele, să vorbească cu părinții dacă sunt abordați de cineva suspect. Etc.

 

Cum combatem agresivitatea în mediul școlar (și oriunde altundeva)

  1. Informăm copiii. Ei nu știu de la natură ce este nociv și ce nu, mai ales dacă și se spune că e o „glumă”. Tind să minimalizeze ce li se întâmplă, dar efectele psihice pe termen lung nu pot fi mininalizate. Nu există „glumă” la acest capitol, lucrurile sunt clare: un gest agresiv este un gest agresiv! Nu trebuie tolerate nuanțe aici.
  2. Vorbim cu ei acasă și la școală. Îi încurajăm să spună ce li se întâmplă. Punem întrebări țintite (copilul poate că nu se gândește că e agresat online, deci trebuie să fie o întrebare frecventă a părinților: „Te sâcâie cineva pe Internet?”).
  3. Observăm cum se comportă copiii în grupuri sociale, dacă sunt timizi, dacă se retrag, poate fi un semn de agresiune. Observăm comportamentul altor copii în mediul social.
  4. La semne de anxietate socială sau depresie, copilul trebuie dus la psiholog. Acesta poate fi o persoană neutră, în care copilul să aibă încredere și să spună ce i se întâmplă, dacă simte că nu poate fi ajutat de părinți.
  5. Copiii agresivi trebuie opriți din comportamentul lor imediat. Nu trebuie tolerată nicio „glumiță”. Nu se știe ce impact are „glumița” asupra copilului-victimă. Părinții copiilor agresori trebuie să fie conștienți de comportamentul negative al fiului sau fiicei lor și să îl descurajeze. Este bine să îi învățăm pe copii empatia întrebându-i: „Tu cum te-ai simți dacă ți s-ar face și ție așa ceva?”
  6. Copilul – victimă trebuie să evite izolarea. Puterea stă în prietenie și grup. Trebuie să își facă amici care să-l apere sau să raporteze familiei și profesorului când acesta e agresat.
  7. Profesorii trebuie să se întâlnească frecvent cu părinții și să discute problema. Prevenirea acestui flagel e o chestiune serioasă, care implică toată societatea. Trebuie discutate împreună măsuri de prevenție, trebuie discutat deschis despre autorii agresiunilor, trebuie condamnat în mod repetat acest comportament.
  8. Standarde de comportament înalte. La începutul anului școlar este bine să li se reamintească elevilor și părinților că școala nu tolerează bullyingul. Un cod scris de comportamente pozitive și așteptări înalte trebuie prezentat tuturor. Regulile de bună purtare nu se negociază.
  9. Copiii colegi ai victimei trebuie să se solidarizeze cu aceasta și să raporteze agresorul. Nu e vorba de „pâră” ci de abaterea de la conduita morală. Cineva care tace asupra unei agresiuni este complice, iar acest mesaj trebuie spus iar și iar.

 

 

Alcoolismul și moștenirea familială

Alcoolismul și moștenirea familială

Se știe că alcoolismul are o componentă genetică. Asta nu însemnă că toti cei care au avut un părinte alcoolic sau mai multe rude vor ajunge, obligatoriu, alcooliici. Genele alcoolismului se exprimă și devin active numai în anumite condiții de mediu.

Consumul de substanțe adictive mai este corelat cu prezența altor patologii mintale: schizofrenie, sindrom bipolar, depresie. Așdar, pentru a susține abstinența de alcool, e necesară tratarea patologiilor acestora.

Apoi, există multe gene care reglează adicția. În ceea ce privește alcoolul, sunt importante cele care reglează metabolizarea acestei substabțe în ficat și creier. Cei care pot să bea mult fără a se îmbăta sunt cu precădere vulnerabili, pentru că ei au nevoie de o cantitate mare de alcool pentru a simți efectele. Este semn că au o toleranță mare la alcool și nu e bine. Nu e o veste bună nici dacă te îmbeți ușor.

 

De la gene la mediu

Dacă trecem de discuția despre gene și ajunge la cea despre mediu, trebuie spus că există persoane care au avut alcoolici în familie dar care schimbă radical mediul și găsesc alte recompense în viață, astfel încât nevoia de a consuma nu se mai manifestă la acestea niciodată.

Și există persoane care, având această moștenire genetică și nimerind într-un mediu care favorizează consumul de alcool, ajung să consume la fel de mult ca rudele lor. Așadar, atunci când se pune întrebarea: „În ce măsură este alcoolismul genetic?” – răspunsul corect este: „Depinde”. Depinde de mediu, de recompensele alternative oferite de viață, de decizia respectivei persoane de a nu consuma, de prezența sau absența unei „culturi” favorizante pentru consum. De pildă, dacă într-un anumit mediu orice bărbat tânăr bea „ca să fie în rând cu bărbații”, asta înseamnă că trăiește într-o cultură favorizantă a consumului.

Înveți să bei atunci când îi vei pe cei apropiați consumând

Copiii învață prin imitație. Este un mod mai puternic de a impregna informația în creierele lor decât să li se spună „nu bea”. Ei învață că, dacă tata bea în fiecare seară, asta e ceva normal. „Normalitatea” aceasta va fi piedica principală în a combate dependența. Câtă vreme pentru tine e „normal” să bei odată pe zi, de ce ai crede că ai o problemă?!

Traumele din copilărie predispun la adicție

Trauma timpurie este un alt parametru al influenței mediului. Dacă ai fost neglijat sau traumatizat (inclusiv să vezi pe cineva apropiat suferind, de exemplu să îți vezi mama bătută), asta îți va crește anxietatea în copilărie și creierul tău va fi hiperreactiv ani la rând, uneori pentru toată viața. Vei simți nevoia să îl „anesteziezi” pentru a nu simți acea anxietate cumplită, și iată, pe scurt, cum se „coace” premisa pentru o adicție.

Accesul la substanțe

Dacă ai crescut cu alcoolici în preajmă, ai văzut părinții sau pe altcineva apropiat consumând alcool sau alte substanțe (vorbim aici și de tutun), atunci expunerea la ele le face prezența „normală” și accesul e facil. Unii copii ai părinților fumători se apucă și ei de fumat destul de devreme. Dacă părinții nu sunt atenți sau cred că nu au autoritate să interzică (pentru că ei înșiși sunt dependenți), atunci iată cum se poate dezvolta o adicție…

Cum acționează alcoolul asupra creierului ?

Cum acționează alcoolul asupra creierului ?

Pentru că este o substanță consumată la scară largă în societățile occidentale, majoritatea oamenilor nu își pun întrebări cu privire la efectele pe termen scurt sau lung ale alcoolului asupra creierului, decât atunci când este prea târziu.

Unii cred că pot bea cantități mari fără să simtă mare schimbare de dispoziție. Dar acest fapt, chair dacă adevărat, este un semn de îngrijorare. Pentru că semnalează instalarea toleranței. Adică corpul lor s-a obișnuit în așa măsură cu alcoolul, încât nu îi mai simte efectele. E cam ca atunci când, după ce te-ai obișnuit să bei 5-6 cafele pe zi, adormi tot la 11 noaptea. Doar că somnul tău nu mai are aceeași calitate…

 

Efectele asupra dispoziției

Cum acționează alcoolul asupra creierului? De ce ne face să ne simțim așa de bine, apoi ne face să ne simțim groaznic? Dean Burnett, doctor în neuroștiințe American, explică: corpul uman are mecanisme de oprire a efectelor substanțelor toxice (acizii din stomac nu ajung la creier, de exemplu). Dar alcoolul (mai cu seamă etanolul, tipul de alcool pe care îl beau oamenii) se dizolvă în apă și are molecula suficient de mică pentru a trece de aceste bariere. Deci alcoolul pe care îl bem ajunge la toate nivelurile corpului prin sânge. Și când se acumulează în creier, se întâmplă anumite lucruri (nu foarte bune).

Alcoolul este o substanță depresantă. Nu doar pentru că te face să te simți deprimat a doua zi (deși așa se întâmplă), ci pentru că reduce activitatea nervilor care ajung la creier. Ca și cum cienva ar da mai încet volumul unui radio. Dar de ce se comportă oamenii ridicol când beau? Dacă activitatea creierului se reduce, oamenii beți nu ar trebui să stea cuminți și să fie aproape adormiți?

Da, anumiți oameni se comportă astfel. Dar creierul uman este responsabil, pe lângă procesele care trebuie să aibă loc, și cu inhibarea altora. Este precum traficul dintr-un oraș: un job complex ce se bazează pe luminile roșii la semafor pentru a nu produce accidente. Fără aceste lumini, traficul ar fi blocat și plin de accidente. La fel și creierul. El declanșează anumite procese doar atunci când este nevoie, în restul timpului, el oprește „traficul”.

Sub influența alcoolului, luminile roșii ale „traficului” sunt reduse în ariile cerebrale care, de obicei, țin sub control senzația de euforie și dezinhibiție socială. Alcoolul „stinge” și ariile responsabile de claritatea vorbirii și coordonarea mersului.

Sistemele noastre mai simple, cum e cel pentru controlul ritmului inimii sau respirației sunt destul de robuste și nu sunt afectate de alcool. Dar cele mai sofisticate sunt mai ușor de perturbat de către etanol. E ca și cum ai scăpa un casetofon din anii ‘80 pe jos și el tot funcționează, în vreme ce, dacă scapi un smartphone foarte sofisticat de azi, vei avea o notă de plată grasă de reparații. Sofisticarea generează vulnerabilitate.

La fel se întâmplă cu alcoolul și creierul. Funcțiile superioare sunt primele care „se duc”. Inhibițiile sociale, jena și vocea din cap care spune „nu e o idee prea bună” sunt reduse la tăcere. Când ai băut e mai probabil să spui tot ce îți trece prin cap.

Alcoolul și memoria

Memoria este o funcție fundamentală și foarte complexă. Alcoolul o afectează în mod particular pentru că perturbă funcționarea hipocampului, regiunea responsabilă de formarea și encodarea amintirilor. Alcoolul poate limita formarea de amintiri pe termen scurt. Nu e un fapt definitiv, evident. Se formează amintiri din orele în care erai beat criță, dare le sunt mai puțin eficiente și mai vagi.

Majoritatea oamenilor, dacă beau destul de mult, se pot produce blackouts (pierderi de memorie), adică sunt atât de beți încât nu pot vorbi sau coordona mersul. Alcoolicii, însă, sunt diferiți. Ei au băut atât de mult și atât de mult timp, că organismul lor s-a adaptat substanței și chiar o cere ca să fie funcționali. Dar și asupra lor alcoolul are efect, mai ales la nivel de memorie. Au dezvoltat toleranță la etanol, dar acesta își face efectele nocive. Nu par să aibă probleme de comportament când beau, dar 10 minute mai târziu uită ce au spus.