„Copilul meu ia droguri…”

„Copilul meu ia droguri…”

„Copilul meu ia droguri…” Ce adevăr poate fi mai crunt decât acesta pentru o mamă? Însă nu trebuie să vă pierdeți speranța, pentru că există șanse de vindecre. Cu răbdare și dragoste, se poate ieși din așa ceva. Iată confesiunea sfâșietoare a unei mame al cărei fiu a fost pacient al Clinicii ALIAT Suceava.

 

ALIAT: Ce v-a făcut să bănuiți că fiul dvs consumă substanțe interzise?

Ca mamă ai un simț special cand este vorba despre copil si percepi lucrurile care se petrec cu el. Primul semn l-am văzut in ochii săi. Privirea era alta, nu mai exprima bucuria vieții si si nu mai apăreau acele sclipiri de voioșie, fața nu mai avea expresivitatea pe care o știam. Adeseori ochii erau roșii fără motiv, privirea era tristă și plafonată, nu mă mai privea în ochi cand vorbeam. Aveai senzația ca are obloane trase peste pleoape și adesea purta un hanorac negru a cărui glugă si-o trăgea până peste ochi. Uneori vocea îi era schimbată nu putea articula corect sunetele din cuvinte iar despre coerența ideilor nici nu putea fi vorba. Nu mai era rușinos și respectuos nu îi mai plăcea ordinea. În camera lui era haos, nu își mai manifesta regretul ca m-a supărat cu ceva. Era un an greu pentru el, sfărșitul clasei a opta și devenise indiferent in privința examenului care urmă, el un copil cu care eu nu am făcut teme niciodată, pentru ca lucra singur, știa ce are de făcut. Insista foarte mult să îl las să se întalnească cu noii lui prieteni și orice încercare de a-l refuza declanșa în el stări de furie pe care nu le mai avusese înainte și pe care nu mi le puteam explica. Foștii prieteni care erau și colegi de clasă, copii buni și deosebiți, nu îl mai interesau și spunea că se plictisește. Acești noi prieteni erau de o cu totul alta factură si calitate, pe care nu doresc să le descriu aici. Știu sigur ca împreună cu acești noi prieteni mă injurau în discuțiile lor. Începuse să fumeze cu aproape 6 luni înainte și a fost prins la scoală fumând. Începuse să lipsească mult de la scoală iar educația, achiziționarea de cunoștințe noi, nu mai erau în sfera lui de preocupare. Venea de la școală foarte agitat și foarte neliniștit, tot timpul părea că ne ascunde ceva. Când avea chef să îmi povestească câte ceva de la școală adesea îmi vorbea despre alți copii care încercau să vândă droguri (el glumea spunând că era de fapt pătrunjel uscat de la bunica). Este vina mea ca nu am putut concepe și nu am înțeles imediat că așa ceva ni se poate întampla nouă, oameni simpli de la țară, trăind undeva departe de viciile marilor orașe.

ALIAT: Ce consuma și cum ați aflat adevărul?

Nefericita revelație am avut-o într-o duminică din luna aprilie, când a făcut o adevarată criză că nu i-am dat voie să plece să se întalnească cu prietenii. Atat de multă furie revarsată din el nu mai văzusem pană atunci nici eu și nici soțul meu. Din mesajele schimbate cu gașca am realizat ce se întâmpla cu adevărat. Consuma „legale” etnobotanice pe care le achiziționa cu mare ușurință de la dealer-ul din orașul apropiat sau uneori mergea pană la cel mai apropiat oraș mare și cumpara de la „sursă”.

ALIAT: Cum l-ați confruntat? Cum a decurs discuția cu el?

Am încercat să mă documentez mai întâi ca să știu cum să procedez. Am pregatit cu un psiholog din familie o intervenție în care întreaga familie i-am spus că știm ce se întamplă cu el și că ceea ce face nu este bine, că noi suntem foarte îngrijorați pentru el. Nu știu dacă ceea ce am spus atunci a fost foarte bine dar măcar știam fiecare ce se întampla.

Copilul, cu capul aplecat și gluga peste ochi a negat, destul de anemic, toate acuzațiile noastre. Acuzații erau cuvintele noastre pentru că nu știam să ne manifestăm altfel decat ca niște judecători. Primisem sfaturi să mă comport normal și să încerc să discut normal, să nu reproșez sau judec, dar eu eram oarbă și surdă, toată ființa mea era concentrată pe ideea că fiul meu consuma droguri. Nu mai exista nimic altceva.

 

 

ALIAT: Cât a durat până când ați realizat că aveți nevoie de ajutor specializat?

Am știut de la început că problema mă depășea atat ca înțelegere a fenomenului dar mai ales ca găsire a soluției de rezolvare a acestuia. Dupa terminarea examenelor deci la cateva luni de la depistarea consumului am găsit un psiholog într-un oraș mare cu care am început să lucrăm. Lucrurile nu decurgeau bine, s-a intamplat să îl duc de cateva ori „fumat”, fără ca terapeutul să își dea seama de acest lucru. După mai puțin de 8 ședințe m-a sunat terapeutul și mi-a spus că de comun acord cu copilul au hotărât întreruperea procesului de consiliere. Această cale fiind epuizată momentan, am mers la psihiatrul de copii unde el s-a simțit oarecum în largul lui și a mărturisit multe lucruri despre consum, apoi a avut o perioadă în care nu a mai consumat. M-am documentat dacă există un neuropsihiatru și o echipă specializată în toxico-dependența la minori pentru a-i oferi cea mai bună asistență, dar răspunsul la acea dată a fost ca nu există așa ceva în țară. Lucrurile nu s-au oprit aici el reluand apoi obiceiul consumului cu gașca de care era foarte atașat. A urmat o perioadă de testări psihologice în urma cărora am aflat că este un copil supradotat. La psihologul cu care lucra pe latura de supradotare a întalnit un mare om și un mare profesor puțin cunoscut și apreciat în țară care i-a spus niște lucruri care l-au mișcat și așa a realizat că ar fi bine să accepte tratamentul specializat într-o clinică de detoxifiere. Am ajuns astfel după multe alte traume în clinica de detoxifiere de la Cluj am aflat despre Clinica Aliat și, la recomandarea medicului currant, am facut o programare iar în ziua externării am mers de la Cluj la Suceava.

ALIAT: Cum ați decis să cereți ajutor la ALIAT?

La prima întalnire, foarte amabili și atenți, cei de la ALIAT mi-au propus un plan de terapie pe care l-am acceptat. Era pentru prima dată cand cineva îmi propunea ceva coerent,cu obiective si termene posibile, în privința adicției copilului meu.

ALIAT: Cum a decurs procesul terapeutic la clinica rezidențială ALIAT?

Nu a mers totul perfect, cu evoluție clară, nu. Noi am căzut, ne-am poticnit, am schimbat substanțele, ne-am distrat pană la epuizare, dar totul a fost discutat și lămurit cu echipa Aliat. Am înțeles că ceea ce eu percepeam ca anormal era de fapt o altfel de normalitate, aceea a persoanei care luptă cu o dependență    La început a fost mai dificil datorită disțantei, și a faptului că era sfărșit de an. Dar copilul nu mai spunea că refuză să meargă. A urmat apoi terapia în rezidență, unde lui cred că au început să i se mai lămurească și chiar confirme niște adevăruri despre cealaltă fațetă a consumului de droguri. După cateva luni am solicitat să intru și eu în terapie pentru că eram epuizată. Soțul meu a venit și el la terapia rezidențială, la cateva ședințe de terapie de familie și cred la una sau două ședințe de terapie individuală și aici s-a oprit pentru moment. Nu știu ce va hotărî pentru el în viitor.

Aliat este o echipă (psihologi, psihiatru, asistent psihiatru, consilier sportiv) care colaborează și se ocupă de persoana cu dependență și  defamilia acesteia ca un întreg. Nu doar ca individ, ci ca un organism integrat în familie și societate. Terapia în Clinica Aliat este, cred eu, mai puțin standardizată și mai mult adaptată fiecărui caz în parte pentru că ei ne percep ca ființe unice.

Despre consilierea psihologică sunt multe mituri care ar trebui lămurite și mai ales desființate. Toți aparținătorii persoanelor cu adicție cred că dependentul va face la psiholog  consiliere care îl va schimba și noi familia îl vom primi înapoi vindecat. Nu, nu funcționeză așa, dependența este urată, complicată, epuizantă, descurajantă, Dar pe de altă parte provocatoare și revelatoare ale unor aspecte minunate ale psihicului si fragilității ființei umane pe care puțini le bănuim. În procesul de vindecare toți trebuie să ne  implicăm familia, prietenii adevărați și echipa terapeutică, fiind vorba de minor în cazul meu aș adăuga și școala dar în cazul nostru doar psihologul școlar s-a implicat și a mai remediat din problemele legate de procesul de educație.

 

ALIAT: Ce ați recomanda altor părinți în această privință ?

Nu știu ce să recomand aparținătorilor pentru că alternative nu prea există. Pentru persoanele cu dependentă eu nu cred că doar consilierea la psiholog este suficientă, ei sunt afectați nu numai psihic dar si fizic. Au afecțiuni cronice ca urmare a consumului și sunt epuizați ca resurse fizice (le scad țesutul adipos și cel muscular). Acum sunt convinsă ca numai o echipa de specialiști în cooperare poate ajuta cu adevărat un om aflat în deriva drogurilor.

Vă scriu aici din ceea ce am trăit eu în ultimii doi ani pentru a lumina calea și mintea unui părinte care suferă pentru copilul său. Există șanse și soluții pe care le puteți găsi împreună dumneavoastră, familia, pe de o parte, și echipa de la Aliat alături.

Trebuie să aveți răbdare, să ascultați și să vă comportați normal. Pare aiurea ceea ce scriu acum, pentru că eram în pragul nebuniei anul trecut, și reacționam inadecvat la ceea ce vedeam, simțeam și la ce se petrecea în familia mea. Așteptați declicul care îl va face pe copilul dumneavoastră, să accepte să discute cu cineva și să fie ajutat. Cei de la Aliat nu judecă pe nimeni, ei sunt acolo ca să asculte, să înțeleagă și să ajute doar dacă li se permite acest lucru de către dependent. Am fost, cred, pană acum, la trei psihologi dar pe probleme de dependență doar cei de la Aliat au un program coerent și mai ales adaptat fiecărei persoane în parte și nevoilor fiecăruia.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *