DEPENDENȚA DE TUTUN

Tutunul sau nicotina este un drog care creează dependență, iar renunțarea necesită schimbări complexe de comportament, deloc ușoare. Dincolo de dorința de a fuma care însă se remite tot mai mult după aproximativ două săptămâni de la ultima țigară fumată, rămân obiceiurile asociate cu fumatul – cafeaua de dimineața, berea cu prietenii, pauzele de la serviciu și discuțiile dintre colegi, momentele de stres. Acești stimuli creează în timp asocieri puternice, care întăresc comportamentul fumatului și astfel pot influența reluarea lui.

Renunțarea la fumat poate fi extrem de dificilă, pentru că pe lângă dependența în sine de substanța adictivă – nicotina, există și numeroase temeri, credințe eronate și mituri care mențin comportamentul adictiv și îngreunează vindecarea, oprirea consumului nicotinic.

 Care sunt miturile legate de dependența de tutun?

Un mit legat de dependența de tutun care menține adicția și îngreunează oprirea comportamentului este dat de însăși credința persoanei că.. nu este dependentă de fumat! Că se poate lăsa oricând, că fumează din plictiseală, că poate sta și o lună fără să fumeze! În realitate, dependența de nicotină este mai rapidă, mai periculoasă pentru organism și mai dificil de combătut decât alte substanțe, precum heroina, și similară ca putere adictivă cocainei și metamfetaminei. Instalarea dependenței de fumat, și prin urmare și tratamentul acesteia, este strâns legată de eliberarea de dopamină și de satifacția resimțită de fumător pe termen scurt legată de fumat. În timp, se instalează un ciclu al dependenței de nicotină, începând cu absorbția rapidă a nicotinei care ajunge la creier în 10-15 secunde și determină creșterea eliberării de dopamină. Dopamina conferă o stare de plăcere și calm (sistemul de recompensă al fumătorului). Mai departe, scăderea nivelului de dopamină între țigări, între episoadele de fumat, determină simptome de iritabilitate și distres caracteristice sevrajului, ceea ce va face ca fumătorul să simtă nevoia imperioasă de nicotină pentru a reinduce starea de plăcere și de calm. Consumul cronic de nicotină determină desensilizarea receptorilor nicotinici din creier (apariția toleranței), care atrage cu sine scăderea mai rapidă a nicotinei din sânge și apariția mai puternică a dorinței de a fuma pentru eliberarea de dopamină și resimțirea stării plăcute, creând astfel dependența de nicotină. Prin urmare, în momentul încercării de a renunța la acest viciu fumătorul se confruntă cu o dorință copleșitoare de a continua să fumeze. Apariția sevrajului nicotinic apare la aprox. 2-3 ore de la ultima doză și atinge apogeul în 2-3 zile, manifestându-se prin simptome precum anxietate, stare de depresie, dureri de cap, stare de amețeală, resimțirea nevoii acute de a fuma, neliniște, iritabilitate, nervozitate și frustrare, dificultăți de somn și de concentrare, stare de oboseală, creșterea apetitului alimentar, scăderea tensiunii arteriale.

Un alt mit este legat de atracția de a fuma, din curiozitate, în rândul tinerilor – o singură țigară nu poate dăuna! De fapt, în cazul tinerilor probabilitatea de a dezvolta rapid dependență de nicotină este mai mare. Potrivit unor statistici, în România peste 20% dintre adolescenții cu vârsta curpinsă între 13 și 15 ani fumează zilnic. Tinerii aosciază fumatul cu ideea de a fi cool, cu apartenența la grup sau cu maturitatea. Numai că deseori de la prima țigară, fumată din curiozitate sau din dorința de a fi cool, se ajunge la dependența de nicotină. Mare parte a fumătorilor adulți, care se confruntă cu dificultăți mari în dorința de a renunța la fumat, au început să fumeze în timpul adolescenței.

Privitor la renunțarea la fumat, una din cele mai răspândite credințe este aceea că renunțarea la fumat duce la creșterea în greutate. Această credință este parțial adevărată. Renunțarea la fumat este resimțită ca un gol, o pierdere emoțională. De aceea unele persoane tind să mănânce mai mult sau mai des, asemeni unei încercări de umplere. De asemenea, neliniștea, distresul emoțional cauzat de dorința de a fuma și interdicția acestei acțiuni prin decizia de a renunța este tot un motiv care transformă comportamentul alimentar într-un înlocuitor capabil să reducă distresul, să dea starea de bine, de confort emoțional. Dincolo de aceste aspecte, nu există o legătură directă la nivelul organismului între renunțarea la fumat și creșterea în greutate. În plus, îngrășarea favorizată de renunțarea la fumat nu este una semnificativă și poate fi rezolvată prin menținerea unei alimentații sănătoase și prin efectuarea de exerciții fizice, efecte secundare mult mai puțin supărătoare decât cele cauzate de fumat.

Alt mit este legat de credința declanșării depresiei pe termen lung după renunțarea la fumat. In realitate, de cele mai multe ori, depresia este adesea deja instalată, înainte ca persoanele în cauză să se lase de fumat, ca efect al dependenței. Este adevărat că în cazul persoanelor care au suferit de depresie înainte de a se apuca de fumat sau în timpul fumatului, este posibil să se intensifice starea de tristețe după renunțarea la tutun. Insă, în ambele cazuri, depresia trebuie tratată în mod corespunzător, de profesioniști. Continuarea fumatului pe baza acestei temeri nu va face decât să agraveze atât starea de depresie cât și dependența propriu-zisă.

De asemenea, mulți fumători ajung să spună: ”Ce rost mai are să mă las? Fumez din adolescență. Dacă e să mă afecteze, deja e prea târziu!”. Fals! Beneficiile renunțării la fumat sunt unele evidente, indicate de concluziile numeroaselor cercetări cu privire la fumat: la orice vârstă, renunțarea la fumat poate crește speranța de viață, iar problemele de sănătate date de fumat se ameliorează semnificativ în urma încetării comportamentului adictiv.

De ce e o dependență atât de greu de combătut?

Dependența de nicotină este motivul principal pentru care unor fumători le este foarte greu să renunțe. Apariția stărilor neplăcute de sevraj face deseori ca fumătorul să reia consumul de nicotină. În același timp, disponibilitatea drogului și faptul că este o dependență acceptată, nestigmatizată social precum dependența de alcool sau de alte substanțe, întărește comportamentul adictiv și îngreunează renunțarea.

În timp ce unii fumători reușesc să renunțe singuri la fumat și să nu se reapuce, cu ocazia unei răceli mai grave sau a unei afecțiuni respiratorii, cu ocazia unei recomandări medicale competente și ferme, sau pur și simplu în urma unei inspirații de moment, aproape divine (”Într-o dimineață mi-am spus – Gata, mă las de fumat. Am aruncat toate țigările și nu am mai fumat niciodată.”), majoritatea persoanelor fumătoare au dificultăți în a face față stării de disconfort intens indusă de sevrajul psihic și fizic, precum și în ruperea legăturilor emoționale, comportamentale și sociale asociate fumatului. Pentru că o verigă importantă în adicția de tutun care face ca renunțarea la fumat să fie dificilă pentru unele persoane este dată de componenta psiho-comportamentală a adicției, respectiv asocierea fumatului cu anumite acțiuni, emoții sau reacții: gestul în sine, obieciul, plăcerea, învățarea unei reacții la stres, asocierea fumatului cu băutul cafelei, încheierea unei mese copioase, consumul de alcool sau luarea unei pauze de la muncă.

De asemenea, la fel de importantă în tablolul adicției de nicotină este latura socială, respectiv imaginea de sine în raport cu societatea și ceea ce fumătorul primește pe plan social de la fumat. Discuțiile cu prietenii la o țigară, dorința de a fi acceptat în grup, de a fi considerat cool, la modă, de a-și calma anxietatea și a se simți mai relaxat, sunt tot atâtea aspecte care trebuie abordate în momentul luării deciziei de a renunța la fumat.

În același timp, statisticile arată că abstinența de la fumat pe termen lung este scăzută în rândul fumătorilor care încearcă să renunțe singuri (doar 3%-5% din fumători reușesc să mențină abstinența), majoritatea reluând fumatul în primele 8 zile. Prin urmare, în cazul persoanelor care întâmpină dificultăți în a menține abstinența nicotinică este indicată apelarea la ajutor specializat pentru stabilirea unui plan de intervenție terapeutică complexă. Tratamentul dependenței de tutun presupune sprijinul psihologic și medical, acordat persoanei care dorește să renunțe la fumat astfel încât să mențină abstinența, să descopere beneficiile acestei decizii, să identifice și să abordeze aspectele care o făceau să reia consumul, să dezvolte strategii pentru a face față situațiilor de risc pentru fumat. Totodată. posibilitatea unor ședințe de terapie de grup, unde persoanele să poată împărtăși schimbările făcute, dificultățile întâmpinate, să învețe strategii și să primească consiliere se poate dovedi un ajutor valoros.

Totodată, dependența de fumat apare de cele mai multe ori în combinație cu alte dependențe (alcool, droguri, internet, jocuri de noroc, tulburări de alimentație etc.), astfel încât intervenția terapeutică trebuie adaptată în funcție de nevoile și particularitățile persoanei, de severitatea problemei de dependență.

Cum se comportă bărbații și femeile în raport cu ea?

În privința diferențelor dintre sexe în legătură cu fumatul și dependența de tutun, statisticile pentru țara noastră în anul 2011 (conform GATS – Studiu Global asupra Tutunului la Adulți) arată că prevalența fumătorilor curenți a fost în mod deosebit crescută la bărbați comparativ cu femeile (37.4 %, respectiv 16.7%), în rândul a aproximativ 4.85 de milioane de români care fumează, zilnic sau ocazional. Aceste statistici indică faptul că numărul bărbaților fumători este de două ori mai mare decât numărul femeilor fumătoare, cu toate că a fost observată în ultimul deceniu o creștere semnificativă a numărului de femei fumătoare.

Medicii sunt îngrijorați de numărul în creștere al femeilor care fumează, considerând că tutunul le afectează mai mult, mai ales dacă sunt și mame. De asemenea, fumatul în timpul sarcinii poate duce la grave probleme ale nou-născutului sau chiar la apariția malformatiilor.

Pe de altă parte, femeile sunt mai motivate și încearcă să renunțe la fumat într-un procent mai ridicat comparativ cu bărbați, însă totodată le este mai greu să reușească efectiv să renunțe la fumat. Multe femei care fumează renunţă la acest viciu în timpul sarcinii, însă se reapucă de el după ce au născut. Studiile de specialitate au demonstrat că în timp ce femeile sunt mai motivate să renunţe la fumat, au mai puţine şanse de reuşită decât bărbaţii pentru că încrederea lor în șansa de reușită este mai mică, iar tutunul joacă un rol diferit în viața lor. Specialiștii consideră că fluxul crescut de femei care au devenit fumătoare se poate datora dorinței acestora de a-și exprima astfel puterea, autoritatea. De asemenea, multe din femeile adulte care fumează ocupă funcții de conducere sau au un statut social ridicat, ceea ce le oferă încredere în sine, putere de a concura cu bărbații, de a se putea impune.

Leave a comment

Your email address will not be published.


*


clinica-aliat-suceava.ro aplică noua politică de protecție a datelor cu caracter personal. Prin continuarea navigării pe site confirmi acceptarea utilizării fişierelor de tip cookie.