G.A, pacient

G.A, pacient

M-am apucat de jocuri de noroc pentru că nu aveam o ocupaţie. Eram plictisit. Dar nu mai fac asta, cel puţin după recuparea de la clinică. Sper că nu ma mai apuc… Am activităţi mult mai importante de făcut.  Lipsa de ocupaţie m-a dus acolo, câteodată, evadarea din lumea mea, de multe ori lipsa banilor mulţi din buzunar. Acum mi-am dat seama că nu am nevoie de asta. Când jucam, nu îmi păsa de nimeni, simţeam entuziasm. Când nu jucam, nu o făceam pentru că aveam alte activităţi de făcut şi eram concentrat la ce făceam. Nu simţeam stări de agitaţie sau nelinişte. Când am reaşizat că e grav? Când ultima sumă pierdută a fost foarte mare.

Acum fac terapie. Recuperarea decurge bine, sunt optimist. Până acum nu am avut niciun gând sau nevoie să joc, chiar dacă am avut timp liber şi altă dată îl ocupam cu jocurile.

Dacă recad în patima asta, trebuie să-mi amintesc cât de mult am luptat cu adicţia. Şsi să-mi amintesc de urcatul pe munte, coborâtul de sus şi de întrebarea: “Ce ar fi să urcam din nou?“

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *