barbu-loredana

„Nu au nevoie sa fie judecați, pedepsiți și grăbiți, căci astfel drumul spre vindecare este îngreunat”

Loredana Bălan este psihoterapeut la Clinica Aliat Suceava. Cu o căldură care topește pe oricine, cu răbdarea caracteristică unui om care lucrează cu cei care eșuează de 10 ori și ea îi vrea învingători a unsprezecea oară, Loredana vorbește despre oamenii aceștia care au nevoie mai mult decât oricine de înțelegere, pentru că de obicei, ei se confruntă numai cu judecata lumii.

Ce anume vă motivează să lucrați în acest domeniu?

Muncesc în acest domeniu din pasiune pentru meseria mea și acel sentiment profund de „drag de oameni”.  Explorarea și descoperirea poveștii de viața a fiecărui client, munca împreună cu colegii mei pentru a afla calea potrivită de a-i ajuta pe oameni și momentele în care văd resursele lor și le scot la suprafață.

Care sunt provocările specifice lucrului cu dependenții?

Munca cu oamenii ce suferă de o dependență poate fi foarte provocatoare atunci când intervin multiple recăderi, când dependența e o fațetă a unei boli psihice și tratamentul acesteia este complex, când oamenii se află într-o etapă a schimbării înainte de conștientizarea existenței unei probleme mari și este nevoie de încă o bună perioadă în care schimbările întârzie să apară și când neimplicarea familiei nu susține procesul schimbării.

Ce au ei nevoie? Care sunt lucrurile de care NU au nevoie?

Cred că, în general, oamenii au nevoie de acceptare și înțelegere, cu atât mai mult cei dependenți, care sunt stigmatizați și permanent condamnați pentru o afecțiune ce nu ține de voința lor. Nu au nevoie sa fie judecați, pedepsiți și grăbiți caci astfel drumul spre vindecare este îngreunat.

Care sunt cele mai mari satisfacții profesionale? Povestiți cazul fericit care v-a rămas în minte.

Îmi vine foarte greu să separ cazurile fericite de cele nefericite. Însă primul care îmi vine în minte este cazul unui client de 24 de ani, dependent de jocuri de noroc, care avea nevoie să vorbească despre tot ce a trăit – copilărie și adolescență presărate de traume care n-au putut fi împărtășite până în acel moment. Se considera prins ca într-o capcană de problemele lui și juca jocuri de noroc să se simtă mai bine. După câteva ședințe a început să vorbească cu aparentă ușurință despre tot ce i s-a întâmplat … plângând. De la omul încovoiat de atâta suferință, cu ochii triști și capul plecat s-a ridicat la ultima noastră întâlnire drept, spunând: „Mi-a fost foarte greu să ajung aici însă sunt tare mândru de mine că am făcut asta; știu că mai am de muncit cu mine dar acum sunt pregătit.” Au trecut câteva luni de când nu mai joacă, și-a găsit un serviciu în străinătate și s-a logodit. M-am simțit profund recunoscătoare că mi-a permis să-i aflu povestea și să-l ajut.

Povestiți cazul nefericit care v-a rămas în minte.

Cel mai nefericit caz? Este cazul în care m-am simțit neputincioasă. Un client adolescent, consumator de droguri multiple de la 12 ani, care a venit împreună cu părinții în rezidență după un episod de consum sever, automutilare și o tentativă de suicid. A lucrat bine, s-a implicat în terapie, chiar dacă motivația pentru tratament în acel moment era a părinților. Părinții, însă, nu au dorit să se implice în terapie afirmând că „el este problema, nu noi”. Nu am găsit o cale prin care să-i fac să conștientizeze că el nu este problema, ci are o problemă care ar fi bine să fie gestionată împreună cu familia. Neimplicarea familiei și rezistențele lor au dus în cele din urma la întreruperea ședințelor.

Care e mesajul dvs, de profesionist în domeniul sănătății mintale, adresat psihiatrilor care gestionează astfel de cazuri în spitale?

Mesajul meu către medicii psihiatrii este unul ce ține de colaborare. Având în vedere importanța detox-ului și dezalcoolizării la începutul procesului și asocierea adicției cu afecțiuni psihice, colaborarea cu medicii psihiatri este indispensabilă. Însă continuarea procesului presupune tratament complex ce cuprinde terapie, tratament medicamentos și schimbări în viața de zi cu zi, susținute și durabile, ce nu pot avea loc fără colaborarea tuturor părților implicate. Procesul de vindecare este unul lung și subliniez importanța continuității tratamentului combinat terapeutic și medicamentos, adaptat odată ce clientul părăsește spitalul. Deschiderea medicilor către tratamentul integrat cu abordare multidisciplinară poate reprezenta un pas înainte în tratamentul adicțiilor.

Despre autori

Share this post

Share on facebook
Share on google
Share on twitter
Share on linkedin
Share on pinterest
Share on print
Share on email

2 Responses

  1. Totul sună frumos. Ce te faci, însă, cu cei care nu conștientizează ca au o problemă, refuză orice ajutor, acuză pe cei din jur ca ei sunt vinovați ca ei beau? Cum poți să îi determini sa meargă la psiholog?
    Sunt foarte mulți în această situație. Și, din păcate, cei care suferă sunt cei din jurul lor, în principal, familia. Ea este cea care zilnic se confruntă cu ieșirile lor, uneori cu violența, fie ea verbală, fizică sau psihică.
    Eu la aspectul acesta doresc un răspuns…

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

clinica-aliat-suceava.ro aplică noua politică de protecție a datelor cu caracter personal. Prin continuarea navigării pe site confirmi acceptarea utilizării fişierelor de tip cookie.

Vă putem ajuta?

Contactaţi direct clinica