Povestea unei codependențe

Povestea unei codependențe

„Nu am știut niciodată cum e să trăiești cu cineva care nu este dependent de alcool”

Colegele mele de liceu aveau alte probleme în familie. Tatăl le bătea sau mama uneia era cam isterică. Dar e mă miram că ele nu au aceeași problemă ca mine: tata nu venea niciodată treaz acasă. Sau ba da, mai venea, atunci când nu avea bani de băutură.  Erau evenimente rare, excepția care confirma regula. Tata nu era violent, ba chiar putea fi foarte simpatic atunci când bea puțin, i se dezlega limba. Sigur, spunea numai prostii, uneori mama intra în pământ de rușine pe la vreo reuniune.

Eu am început să simt o rușine apăsătoare încă din clasa a noua. Am început să citesc mult, să mă cultiv, ca să nu pară că vin din familia aceasta ratată de bețivi.

Toți unchii mei beau de sting, unii s-au stins ei înșiși de ciroze sau alte problem izvorâte din băutură. Toate mătușile mele își duc viața cu un fel de stoicism resemnat, în sensul că nu fac nimic să schimbe situația. Nu tu divorț sau căutarea unui tratament pentru soț. Înțeleg că acum există clinici ca a dumneavostră, care tratează dependenții de alcool. Ele cred că nu se mai poate face nimic, că e destinul lor să trăiască cu un bărbat care urlă la ele, le jignește, uneori le mai arde câte o palmă când e beat, iar când e treaz, e spășit… și ele îl cred și o oai de la capăt. Oare asta e codependența?

Nu am putut să înțeleg niciodată atitudinea femeilor care aleg să trăiască așa. Cum să nu vrei tu să îți fie mai bine, ție și copiilor? Cum să lași să treacă fiecare zi de parcă nu ar avea nicio valoare, nu vrei să ridici nivelul, să fie mai bine, veselie mai multă în casă, sau măcar mai puțină violență? Nu le judec, doar că nu înțeleg. Cred că cel mai important, pentru a vindeca lumea asta românească, ar fi să le învățați pe femei să fie mai libere în gândire, să pună accent pe eficiență, pe acțiune, să facă CEVA! Pasivitatea nu este bună la nimic! Ah, și ce aud urechile unei femei bătute de bărbat de la preotul la care se spovedește?! „Îndură, fata mea, căsnicia este o taină și cine o duce la capăt ia cunună…” Poftiiiiim? POFTIM?

 

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *