Dependențele de substanțe (alcool, droguri), precum și alte tipuri de dependențe (de jocuri de noroc, de internet), sunt modificări de durată ale funcționării creierului și minții. Aceste modificări se remit în unele cazuri de la sine, însă de multe ori este nevoie de intervenție specializată și tratament psihologic și psihiatric pentru a preveni agravarea problemelor cauzate de pierderea controlului asupra comportamentului de consum.

În cursul dezvoltării unei dependențe, persoana începe prin a pierde din capacitatea de a se controla pe sine şi de a controla substanţa, ajungând, în cazurile grave, să dezvolte dificultăţi persistente de a se opri singură din consum, în ciuda eforturilor proprii şi a insistențelor mediului socio-familial.

Prin urmare, tratamentul dependențelor presupune o sumă de intervenţii specializate care au ca scop restabilirea controlului asupra propriei persoane şi asupra comportamentului de consum.

Tratamentul trebuie să țină cont de nevoile specifice ale persoanei care suferă de o problemă legată de consumul de substanţe şi de severitatea dependenţei. Cu cât consumul este mai vechi, cantităţile de substanţă consumate sunt mai mari şi afectarea corpului şi a creierului mai severă, cu atât tratamentul va trebui să fie mai intens, va conţine mai multe componente şi se va întinde pe o durată mai lungă de timp.

Codependenţa poate fi definită ca un set de comportamente maladaptative, compulsive, învăţate de membrii familiei pentru a supravieţui într-un mediu în care există multă durere emoţională şi stres. În familiile în care un membru abuzează de alcool, este absolut normal ca ei să se îngrijoreze, să fie afectaţi de acest consum. Este un proces reacţionar, adică membrii familiei acţionează ca rezultat al consumului de alcool şi al problemelor cauzate de acesta.

Un codependent este o persoană preocupată de controlul propriilor comportamente şi a celorlalţi şi care îşi ignoră propriile nevoi ca urmare a contactului direct sau indirect cu un alcoolic (alcoolicul originar poate fi chiar un bunic sau chiar stră-bunic). Câteva dintre tulburările codependenţei sunt: perfecţionismul, dependenţa de muncă, vorbirea compulsivă, mâncatul compulsiv, minciuna compulsivă, relaţii dependente. Alte tulburări pot fi legate de achiziţia de status, prestigiu, achiziţii materiale, putere şi control, astfel încât comportamentele lor dăunează interacţiunilor sociale cu membrii familiei, colegii de muncă, prietenii.

Cum să mă las?

Primul pas in tratamentul dependentei este dezacoolizarea sau detoxifierea, realizată in spital, unde persoana opreste consumul de substanta si primeste sprijin de specialitate pentru a traversa perioada de sevraj.
Sevrajul reprezintă răspunsul organismului la absența drogului cu care este obișnuit.  Sevrajul este un sindrom de abstinență, manifestat printr-o puternică suferință fizică și psihică care este resimtită de consumator în perioada imediat următoare incetării consumului de substanțe care i-au indus starea de dependență. Natura simptomelor și intensitatea acestora depinde de drogul consumat, putându-se materializa prin tremurături, dureri musculare și articulare, simptome specifice gripei etc.
Următorul pas în lanțul terapeutic este intrarea intr-un program de consiliere si sprijin psihologic si medical specializat, pentru prevenirea recăderilor. Durata unui astfel de program variază in functie de severitatea problemei de dependenta, fiind in medie in jurul a 5-6 luni. Totodata, în această etapă, este recomandată de specialiști imbinarea tratamentului ambulatoriu cu cel rezidential.