Când ai nevoie de ajutor… terapia dependenței și codependenței

Din experiența pacienților pe care îi întâlneşte la cabinet, cele mai comune și frecvente solicitări de tratament pe care le primeşte sunt cele legate de adicția de alcool, adicția de jocuri de noroc și de THC (canabis), spune Carla Manole, psihoterapeut la ONG-ului ALIAT.

Pe termen lung, creșterea consumului și negarea impactului asupra sănătății, duc la creșterea problemelor omului respectiv. Atât în plan fizic, în cazul utilizării substanțelor, cât mai ales în plan psihologic și social. Familia sau pacienții care conștientizează problema și impactul adicției asupra stării de bine apelează la un specialist. În general, pacienții ajung la cabinet atunci când efectele negative ale dependenței devin vizibile și îi împiedică să mai efectueze activitățile obișnuite de zi cu zi, atât în plan personal cât și social, familial sau profesional.

CUM DEBUTEAZĂ DEPENDENȚA

Dependența apare atunci când viața unui om este controlată de o anumită substanță, sau de un comportament compulsiv. Dependența este o sumă de manifestări fizice, psihologice, comportamentale și cognitive prin care consumul capăta o importanță foarte mare în viața individului, în defavoarea tuturor celorlalte activități odinioară plăcute.

Dependența se manifestă pe trei planuri importante.

Planul comportamental: Probleme familiale, legale, probleme la locul de muncă, violența domestică, accidente, probleme maritale (divorț), rezultate școlare slabe. Planul psihic: tulburări afective (depresie, anxietate), tulburări de personalitate legate de consumul de substanțe. Planul fizic: hipertensiune, acuze gastrointestinale, neuropatie, niveluri patologice ale enzimelor hepatice, anemie, disfuncții menstruale.

Dacă vorbim despre cazurile pacienților dependenți și despre diverse adicții, vorbim automat și despre simptomele de sevraj corelate acestor adicții. Printre simptomele asociate sevrajului sunt: transpirații abundente, slăbiciune, tremurături ale membrelor, stări de greață și vomă, nervozitate și anxietate, depresie, insomnie, cefalee (dureri de cap), stări de iritabilitate excesivă și multe altele.  Prevenirea dependenței se poate face prin creșterea echilibrului intern, a stabilității emoționale, al gradului de autocontrol și a autoconștientizării.

Ce înseamnă consum prea mult? În cazul bărbaţilor, prea mult alcool înseamnă peste 14 unităţi pe săptămână sau peste 4 unităţi la o ocazie, iar în cazul femeilor peste 7 unităţi pe săptămână sau peste 3 unităţi la o ocazie.

CUM SE MANIFESTĂ CODEPENDENŢA

Persoanele codependente au tendința de a-și asuma responsabilitatea în totalitate în ceea ce privește rezolvarea și comportamentul de consum al partenerului. Există câteva simptome care ne-ar putea ajuta să ne dăm seama dacă ne aflăm într-o situaţie de acest gen, cum ar fi:

Stimă de sine scăzută – sentimentul că nu suntem destul de buni sau nevoia de a ne compara cu alţii

Satisfacerea nevoilor celuilalt – în cazul persoanelor codependente, satisfacerea nevoilor celuilalt nu apare ca o opţiune, ci ca o obligaţie

Limite vagi – sentimentul de responsabilitate pentru trăirile şi problemele altor oameni sau neasumarea propriilor trăiri dând vina pe altcineva pentru acestea.

Reactivitate crescută – o consecinţă a limitelor vagi este reacţia puternică la gândurile şi sentimentele  celor din jur. Când cineva spune ceva cu care care nu este în concordanţă cu propriile principii sau gânduri, există tendinţa de a crede acel lucru sau de a deveni defensive

Grijă exacerbată – un alt efect al limitelor vagi este că, atunci când cineva din jur întâmpină probleme, apare nevoie de a ajuta o persoană până în punctul în care acest ajutor devine principalul scop şi se renunţă la propriile nevoi.

Control – acesta ajută persoanele codependente să se simtă în siguranţă. Persoanele codependente simt nevoia să îi controleze pe cei din jur pentru că au nevoie ca acestia să se comporte într-un anumit fel pentru a se simţi bine.

Codependenţa poate fi interpretată şi din perspectiva triunghiului lui Karpmann, triunghiul dramatic:

Salvatorul – un alt nume pentru Părintele Grijuliu. Salvatorul ne ajută şi ne preia din responsabilităţi fie că vrea, fie că nu vrea. Ne spune că putem sta liniştiţi, rezolvă el… Salvatorul nu salvează pentru a face un bine, ci pentru că simte nevoia să îngrijească o faptură dependentă… cu cât mai dependent, cu atât mai bine.

Persecutorul pe care îl putem asemăna Părintelui Critic. Persecutorul acuză, atacă, nedreptateşte, e furios şi ne spune că e numai vina noastră.
Victima. Se spune că „Victima face jocurile“ pentru că fără ea, Salvatorul şi Persecutorul ar şoma. Victima caută trei lucruri: pe cineva sub aripa caruia să se poata ascunde, pe altcineva spre care să arate cu degetul si evitarea responsabilităţii pentru propriile acţiuni. Refrenul preferat al Victimei este „Bietul de mine!…”

În funcţie de comportamentul persoanei codependente, putem observa un proces format din 4 etape:

Prima faza a codependenţei este Negarea:

  1. Faţă de consum: „Nu am o problemă cu alcoolul“, „Toată lumea consumă“. Faţă de propria persoană: „Îmi dau seama cu greu ce simt“. Are tendinţa să minimalizeze, încearcă să schimbe sau să nege ceea ce simte cu adevărat: „Mă consider o persoană foarte generoasă si complet dedicată binelui celorlalţi“.
  2. A doua faza a codependenţei este Încredere în sine redusă
    „Nu sunt îndeajuns de bun sau bună ca să renunţe la consum pentru mine“
    „Mi-e greu să iau decizii“, „Tot ceea ce gândesc, spun sau fac nu este suficient de bun.“
  3. A treia faza a codependenţei: comportamente de conformitate
    „Îmi compromit integritatea şi propriile valori pentru a evita respingerea sau furia ei/lui“.
    „Sunt foarte receptiv la ceea ce simte şi îi preiau sterile.“
    „Sunt extrem de loial/a şi rămân prea mult timp în situaţii care îmi fac rău.“
  4. A patra faza a codependenţei: comportamentele de control.
    „Cred că nu este în stare să aibă grijă de el/ea. Trebuie să am grijă de el/ea.“

„Mă deranjează atunci când nu mă lasă să ajut.“

„Îl/ o copleşesc cu sfaturi şi reproşuri.“

EXISTĂ VINDECARE PENTRU CODEPENDENŢI

Programul de psihoeducaţie şi sprijin e un tip specific de autoeducare pentru persoanele care cunosc alte persoane cu consum problematic de substanţe (alcool, tutun, droguri). Programul vizează asistarea clienţilor în dezvoltarea de strategii eficiente şi personalizate pentru sprijinul oferit celor dependenţi sau care se află pe drumul schimbării.  Această schimbare solicită, de obicei, aparţinătorii (membrii de familie, prieteni şi colegi). Deoarece consumul de substanţă este parte integrantă a vieţii oricărei persoane, schimbarea în acest domeniu se va însoţi de schimbări importante în alte arii ale existenţei, fiind absolut necesar sprijinul şi suportul oferit de către clienţii noştrii persoanelor cu probleme de consum de alcool.

Grupul de suport are ca obiectiv principal înţelegerea consumului problematic de alcool, dar  şi atitudini suportive şi formarea abilităţilor de sprijin faţă de persoanele cu consum problematic de alcool. Participanţii sunt încurajati să discute despre debutul consumului de alcool al partenerului şi despre când a devenit acesta o problemă, dar şi pentru celălalt, discuţii cu privire la tipuri de consum de alcool şi ce înseamnă atitudine suportivă în relaţia cu persoana dependentă, pentru a înţelege mai bine consumul problematic de alcool. Pentru formarea abilităţilor suportive, folosim comunicarea asertivă şi o comparăm cu cea agresivă, identificăm posibilelor situaţii de risc atât pentru codependent, cât şi pentru persoana cu un consum problematic, dar şi posibile strategii de a face faţă acestor situaţii de risc.

FAMILIA ŞI DEPENDENTUL

Impactul unei familii disfuncționale este vizibil. Familia disfuncțională este cea în care cel puțin unul dintre membrii suferă din cauza durerii, fricii, rușinii sau furiei, sentimente care sunt negate și mascate. În familie fie este vorba despre dependența de alcool, mâncare, droguri, fie despre un abuz fizic, emoțional sau sexual, fie despre suferința cauzată de un membru ce suferă de o boală fizică sau psihică. Familiile disfuncționale reprimă sentimentele negative și prezența respectivelor probleme, lucru ce duce mai departe la formarea unor tipare relaționale distructive și convingeri ce afectează dezvoltarea individului pe termen lung și care, mai departe, pot crea sau alimenta un comportament dependent sau codependent.

Astfel familia disfuncțională „încurajează“ minimalizarea situațiilor, acoperirea, ignorarea și „trecutul cu vederea“, iar de aici se observă dificultăți în comunicare, rigiditate, absența încrederii în sine și „mânie cronică“. Tratamentul în asemenea cazuri se bazează pe formarea unor noi tipare comportamentale și metode de coping emoțional, precum și identificarea propriilor emoții și sentimente.

CUM SE POATE PREVENI RECĂDEREA

Lupta cu dependența este un proces propriu. Recăderea reprezinta reluarea comportamentului premergător tratamentului. Pentru a preveni recăderea, pacientul are nevoie de un plan adecvat nevoilor sale, stabilit pe toate cele trei planuri: psihic, fizic și social.

Tratamentul în prevenirea recăderilor constă în intervenţii de psihoterapie susţinută şi tratament medicamentos. Intervenţia terapeutică constă în dezvoltarea si consolidarea idenitatii si stimei de sine. Ședințele de terapie sunt orientate pe dezvoltarea unor strategii de coping și de pattern-uri comportamentale sănătoase, pentru prevenirea situațiilor de risc și a dificultăților ce ar putea interveni în timpul tratamentului, dar și după.

GRUPUL DE SUPORT

Grupul de suport este o modalitate terapeutica folosită în mod diferenţiat, atât pentru persoanele dependente, cât şi pentru familile acestora (codependenții). Grupul este o rețea socială de sprijin pentru momentele dificile sau greu de gestionat.

În cadrul unui grup de suport toți participanții împărtășesc experiențe comune cu ceilalți membri ai grupului, făra a fi nevoiți să își ascundă suferința sau să își mascheze epuizarea, așa cum obișnuim cu toții să facem atunci când trecem prin momente tensionate. Membrii grupului de suport primesc sprijin și sunt încurajați să se relationeze deschis într-un mediu cald şi confidenţial. În cadrul sedintelor de grup sunt abordate  teme precum adaptarea și socializarea în perioada de abstinență sau reducere a consumului, strategii de a face față presiunii sociale sau de adaptare la viața cotidiană și metode de înlocuire a obiceiurilor asociate consumului sau comportamentului de consum.

TERAPIA ÎN CAZUL PACIENȚILOR DEPENDENȚI?

Procesul terapeutic în cazul dependențelor este unul individualizat. La prima ședință se face o evaluare psihologică în urma căreia se stabilește un plan de tratament.

Mulți dintre pacienți au nevoie și de o evaluare psihiatrică pentru stabilirea unui tratament în cazul sevrajului sau în cazul  comorbidităților asociate consumului. Primele ședinte sunt orientate pe construirea unei motivaţii de lungă durată.

Prima fază a schimbării este precontemplarea, când persoana încă nu realizează ca are o problema, urmată apoi de contemplare și dezvoltarea unui plan pregătitor pentru acțiune. Apoi acțiunea propriu-zisă, când deja se pot observa progrese împreună cu menținerea acestora, urmate apoi de finalizarea și completarea procesului de schimbare. Urmatoarele sedinte sunt orientate pe dezvoltarea si întarirea strategiilor de prevenire a consumului și formarea unor metode de coping eficiente, menite să reducă riscul apariției recăderii.

Sursa: http://www.psychologies.ro/

Leave a comment

Your email address will not be published.


*


clinica-aliat-suceava.ro aplică noua politică de protecție a datelor cu caracter personal. Prin continuarea navigării pe site confirmi acceptarea utilizării fişierelor de tip cookie.